Cât din drepturile fundamentale ale omului putem încălca pentru a proteja drepturile corporațiilor?

În 11 februarie se iese în stradă în mai toate orașele europene. La București și-au anunțat participarea peste 30.000 de protestanți anti-ACTA. Teza pe care o pun în discuție e simplă: nu doar împotriva ACTA trebuie să luptăm, ACTA este doar o diversiune nefericită*.

Dacă vrem un viitor al libertăților apărate de lege și nu unul de lupte de guerilla cu marile corporații și polițiile lor private, trebuie dărâmat din temelii tot sistemul de copyright. Argumente sunt destule și nici de alternative viabile nu ducem lipsă (din zona pieței libere, contemporane). Să le luăm pe rând.

ACTA nu e o lege, e doar un Tratat Comercial. Adică, o înțelegere între state (guverne) care se obligă să trateze similar și împreună o serie de probleme (mărfuri contrafăcute și pirateria). O primă observație: contextele nu sunt similare, din simpla evidență că piața din România nu este piața din Hong Kong.

Ceea ce este frapant în textul ACTA este opunerea dreptului de proprietate intelectuală unor drepturi fundamentale (ce țin de viața privată), unor libertăți negative (presupun minimizarea implicării statului). Și asta în contextul în care lumea se pregătea să inaugureze noi epoci vizionare, conturând libertăți pozitive fără precedent (dreptul la acces la Internet ca derivat al dreptului la educație). Dacă protestele ce vor avea loc zilele acestea în statele semnatare vor cere doar neratificarea ACTA din cauze ce țin de violarea libertăților negative, nu se va rezolva nimic. Ba mai mult, se va da girul unei paradigme primejdioase: o abordare de tipul drepturi de autor vs. drepturi ale omului. Întrebarea care trebuie evitată cu orice preț este aceasta: cât din drepturile fundamentale ale omului putem încălca pentru a proteja drepturile corporațiilor?

Probabil că nic