Olele, ce-i mai place lui Crin Antonescu să se asculte vorbind! Dacă o ţine tot aşa, discursurile interminabile ale lui Fidel sau Ceauşescu o să ni se pară scurte şi la obiect.
E drept că, joi, a avut toate motivele din lume să trăncănească, după ce copreşedintele Ponta făcuse ochi dulci, timp de circa patruzecişicinci de minute, guvernului Ungureanu, de la tribuna Parlamentului. Ponta vorbea, iar Antonescu crăpa. La fel şi Uniunea Social Liberală însăşi. Ţelul suprem al Opoziţiei, alegerile anticipate, se dusese pe pustii, din moment ce liderul PSD anunţa colaborarea punctuală cu noul Cabinet „al lui Băsescu”. Ţuşti şi greva parlamentară. Păi ori suntem grevişti, ori ne oferim prietenia la votul de învestitură?
După braşoava Micului Titulescu, de a-şi demonstra diplomaţia fără ştirea aliaţilor, s-a dat adunarea pe unitate la sediul GRIVCO al patronului de facto al Opoziţiei, Dan Voiculescu-Felix. Ca la Securitate – nu-i aşa? -, Ponta a semnat o declaraţie, pe proprie răspundere, că va contesta, la Curtea Constituţională, legitimitatea guvernului pe care tocmai îl curtase înainte de a fi validat. Şi cum partenerilor traduşi cu atâta seninătate li s-a părut prea puţin, Che Guevara din Kiseleff a mai adăugat că lupta continuă. Treaba e că lupta asta, ca şi revoluţiile, nu se termină niciodată. Cel mult mai ia câte o pauză.
Nu ştiu dumneavoastră ce aţi înţeles din toată tărăşenia, dar mie mi se arată că, în curând, Crin va vorbi singur. Ponta va fi propus de Băsescu la Premiul Nobel pentru pace, iar Felix îi va înjura de mama focului pe amândoi. La Antene.
Editorial aparut in cotidianul PUTEREA
Olele, ce-i mai place lui Crin Antonescu să se asculte vorbind! Dacă o ţine tot aşa, discursurile interminabile ale lui Fidel sau Ceauşescu o să ni se pară scurte şi la obiect.
E drept că, joi, a avut toate motivele din lume să trăncănească, du
