În România actuală, pare să mai producă "plus valoare" doar politica isterică, bântuită de note acute, cu scăpări de voce pe vocale sensibile. Fermitatea rămâne să fie percepută numai în vecinătatea limbajului vitriolant, abrupt, definitiv. Băsescu a promovat stilul; Antonescu îl foloseşte în registru propriu. Co-liderul USL îşi argumentează "brutalitatea discursului, agresiv şi anchilozat, în contrapondere cu acela al lui Victor Ponta" - aşa cum îl defineşte chiar el -, în baza adevărului că tot ceea ce li se întâmplă oamenilor, astăzi, este brutal. În consecinţă, îl acuză pe liderul PSD, într-o intervenţie cu faze apneice şi prea puţin diplomată, că face politică de salon şi de parlament englezesc. Mai mult, că este un lider constrâns de interesele propriului partid, cu referire la recenta luare de poziţie a preşedintelui de onoare al social-democraţilor, Ion Iliescu, în "cazul Buzău".

Nu sunt avocatul lui Victor Ponta. Cu toate acestea, consider că tonul discursului său de astăzi, echilibrul mesajului, ferm şi articulat, pragmatismul său, înseamnă politică democratică, europeană, civilizată.

I-am reporşat lui Victor Ponta "impetuozitatea cârlănească" - vorba lui Ion Iliescu -, am recunoscut, mai nou, schimbarea brandului său politic. Spun astăzi că, "în contrapondere cu Antonescu", liderul PSD, chiar dacă la prima vedere "pare să fi uitat calea şi rostul USL", a surprins presa şi clasa politică. Nu trebuie să fii neapărat agitat şi violent, ca să vrei binele poporului. Nu trebuie să te comporţi ca Traian Băsescu, dacă vrei să-l trimiţi acasă pe Traian Băsescu. Nu trebuie să-ţi pierzi echilibrul politic necesar, pedalând populist în registrul comic al acutelor scăpate de sub control, dacă vrei să faci politici coerente. E necesar să fii lucid, să aplici riguros strategia echipei tale de reprezentare şi toate "semnele de punctuaţie" ale rostirii, pent