- Istoric - nr. 949 / 10 Februarie, 2012 Din declaratiile date in fata procurorului clujean Iuliu Andrei: Aurel Fodorean: "Casa parintilor era in Harcana, unde, in malul unui parau, aveam o pivnita oarba. In septembrie 1944, la sosirea frontului, pe coama dealului, pe marginea Ariesului, familia mea nu s-a evacuat. Tata, mama, fratii mai mici si cele trei surori, una casatorita, cu doi copii, au ramas in casa parinteasca, iar vitele si tata s-au adapostit in acea pivnita, camuflati. Eram pe front atunci, dar ai mei mi-au povestit totul. Intr-o dimineata, un ofiter de honvezi, foarte cumsecade, i-a sfatuit pe parintii mei sa plece urgent de acolo, deoarece va incepe o foarte mare ofensiva. Au injugat boii la car, au pus in caruta cateva lucruri si s-au dus spre linia de cale ferata... Acolo au dus si vitele, si oile, si porcii. Si-au dus tot ce-au crezut ca e bine sa salveze... Zburau insa proiectilele. Erau lupte grele, in care avea sa cada si acel ofiter ungur cumsecade, preluand comanda, in locul lui, un om foarte rau, fugit din Ardeal in anii 1935-1936, ca sa nu faca armata la romani. Il chema Pista Rácz. El, impreuna cu alti honvezi, mi-au impuscat sora, Ana, la Podul Harcana si pe copiii ei, pe cel mic, care avea sub un an, ca sa nu zbiere, l-au spintecat cu baioneta, iar pe fetita de 4 ani au gatuit-o, ca sa taca. Tot ei au impuscat-o si pe sora mea cea mica, Marioara, ca si pe ceilalti verisori. Cumplit! Honvezii sugrumau copiii. Mai multi oameni, ascunsi prin preajma podului sau in beciul de sub cantonul "Tusa”, l-au recunoscut pe Rácz Pista, din Campia Turzii. Dupa planul lui, urma alt macel, la alt pod, unde erau ascunsi multi romani. I-a salvat un baiat maghiar, care traia pe langa casa lui Vasile Sipos, fiind cioban. Cand i-a auzit ca vor sa-i impuste, s-a dus la ei si i-a indemnat sa fuga. Asa au scapat cu viata! Honvezii nu i-au mai gasit...” Rachila