Se schimba guverne, se scumpesc alimente si se iese in strada. In umbra marilor prefaceri politice, ignorata de Putere, o generatie intreaga de tineri absolventi isi cauta drumul si rostul in viata. La varsta la care totul e inca posibil, cantaresc cu grija sanse si oportunitati de-aici si de-aiurea. Pentru ce-ar ramane si pentru ce-ar pleca? Cinci studenti remarcabili incearca sa gaseasca un drum
Bogdan Cosa
"Mi-ar placea foarte mult sa ma indragostesc de o islandeza"
- 23 de ani, masterand al Facultatii de Litere din Bucuresti, publicist si autor al romanului "Poker" (Ed. Cartea Romaneasca, 2011) -
Iubesc tara asta, sunt legat prin insisi pasii pe care-i fac in fiecare zi de mai bine de douazeci de ani pe pamantul ei. Acesta este principalul motiv pentru care sunt inca aici, in ultimul meu an de studii la masterat. E o senzatie concreta, fizica si reala, insa foarte greu de explicat, ca si cum as incerca sa conving un orb de ce am ales sa-mi cumpar o camasa vernil si nu una bleumarin sau maro.
Imi place sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa dau drumul la radio in bucatarie, cat timp pregatesc micul dejun, sa aud cum va fi vremea in Bucuresti si in tara, ca sa stiu cu ce ma-mbrac, sa aud stirile intr-o limba care nu ma supune nici unui efort suplimentar de memorie sau de atentie, la fel cum imi place sa incui de doua ori usile si sa trag zavorul peste poarta, sa ma asigur ca nimeni n-o sa-si faca drum printre lucrurile mele peste zi. Sa imi cumpar cu ultimii bani doua merdenele, una pentru acum, una pentru mai tarziu, si sa m-asez impacat in ultima banca a amfiteatrului, stiind ca nimeni n-are sa ma deranjeze intreaga zi, ca profesorii vor veni si vor pleca, la fel ca studentii - toti, ca un ritm ambiental. Asta e foarte placut si trebuie sa apreciem: o gratuitate balcanica in tot ce facem aici, caci gratuitatea e
