Ştefan Radu Muşat. Pentru început, vă felicit că aţi înţeles ceva important: O părere sinceră contează mult în esenţa constructivă a creativităţii literar-artistice. Vă aflaţi prin aceasta cu un pas înaintea celor care se isterizează că nu sînt lăudaţi pentru fiecare fleac pe care îl comit. În ceea ce priveşte textele, ele păcătuiesc prin aceea că sînt hipotensive. Nu se simte o încordare de arc aptă să-l înfioare pe cititor şi să-l tensioneze la rîndu-i. Ele, textele, rămîn declarative: Fiecare noapte mi se năruie în fiinţă şi mă consumă până la apogeu. Lasă că nu prea e propriu spus, dar aş prefera să deduc asta pe cale indirectă. Aşa, aţi enunţat şi gata. Vă cred sau nu, dar nu mă impresionează. Este un exces verbal pe care trebuie să-l stăpîniţi, să-l filtraţi, să rămînă esenţa. Dvs. scrieţi ca şi cum i-aţi povesti unei femei ce este extazul amoros în loc s-o duceţi, fără vorbe multe, preferabil deloc, acolo, ca să-l cunoască direct. Perseveraţi cu maximă auto-exigenţă, tăiaţi fără milă şi mai vorbim.
Grig Gherman. Vă mulţumesc pentru link-urile trimise, către nişte filmuleţe pe youtube, care mi-au oferit bucuria să vă ascult cîntecele. Din păcate, nu putem face o revistă literară din link-uri muzicale. Aşadar, aş dori pentru cititorii noştri, ca să se bucure şi ei, nişte texte literare.
Constantin Niţu. Aţi trimis opt texte, pe care le-am primit cu bine, prin intermediul fiicei dvs. Înţeleg că aţi debutat cu un volum, la o vîrstă venerabilă, şi vă felicit: a scrie şi a publica poezie este un lucru meritoriu în sine. Lipsa de ecou critic trebuie s-o puneţi şi pe seama inflaţiei de volume. Dvs. scrieţi revoltat: Nebunii noştri tineri, rebeli, fără ruşine,/ Ce te-mbrâncesc în lături cerând regeşte loc,/ Cu fulgere-n privire, scoţând pe gură foc,/ Vor fi bătrânii serbezi şi plicticoşi de mâine. Perfect adevărat! Dar fără nebunie şi revoltă la tinere
