- La sfarsitul lui ianuarie, zece redactori ai revistei "Formula AS" s-au intalnit cu cititorii din Miercurea Ciuc. Sala Teatrului Maghiar a fost arhiplina. Un veritabil triumf, in vremuri cand presa scrisa are nevoie de implant cardiac pentru a exista. Dedicam paginile de fata celor 500 de romani-harghiteni carora le-am facut juramant de iubire si de credinta, si carora le multumim ca ne stau alaturi, de 20 de ani -
"Povara de-a fi roman"
Am fost, si eu, in Harghita, alaturi de colegii mei de la "Formula AS". Am fost la Polul Frigului din Romania. Mi s-a parut atat de indepartat acest loc, incat este ca si cum as fi fost si m-as fi intors tocmai de la capatul lumii. Si, cu toate acestea, n-am facut decat cateva ore de la Bucuresti pana acolo, in inima tarii, in inima ei de gheata. De cand m-am intors, mi-am dat seama ca nu drumul este lung pana acolo, ci nesfarsita a fost asteptarea si dorinta de a cunoaste si a simti adevarata fata a acelui loc. Un loc despre care foarte rar, nepermis de rar, aflam vesti. Vesti oficiale. Ca si cum n-ar fi la doi pasi de noi, ca si cum un zid de tacere ne-ar desparti pe noi, cei din capitala tarii, de viata si grijile oamenilor ce traiesc in acele locuri. Ca si cum locul acela ar trebui tinut ascuns, ca o rusine pe care o tii departe de ochii celor ce-ti vin in vizita. Mai bine sa nu vezi, mai bine sa nu stii, mai bine sa nu simti, cum dincolo de zambetele "kedvese", se ascund atatea frustrari, umilinte, taceri si tristeti inlacrimate.
Romanii din acele locuri duc o mare si nobila povara pe umeri, zilnic. Povara suprema ca sunt romani, ca painea lor se cheama paine, ca apa lor se cheama apa, ca prietenia este prietenie. Iar despre asta, nimeni nu spune nimic, nici la radio, nici la televizor, nici in presa. Se vorbeste in soapta, se vorbeste cifrat, se vorbeste cu jumatati de masura. Si-atunci, nu afli de
