Care este adevărul: nu sînt promovaţi sau nu merită să fie promovaţi?

După-amiaza zilei de joi. O zi de iarnă liniştită: soare, ger, guvern nou-nouţ şi tînăr. Foarte tînăr. De la prim-ministru pînă la ministrul-fotbalist al economiei, Lucian Bode. Tinereţea propusă ca o calitate în sine. În politică, în fotbal, în literatură, oriunde. Coincidenţă fericită, pe gsp.ro, în front page, sus, sus de tot, un subiect despre speranţele Ligii I. “10 tineri aşteaptă să explodeze în retur”. Citesc pe nerăsuflate articolul, nu înainte însă de a savura noua parodie a francezilor de la Canal Plus, cu Nadal, Pau Gasol şi Casillias semnînd autografe cu seringile. Citesc despre Mărkuş, Năstăsie, Roşu, Stanciu, Popovici şi ceilalţi rezistînd tentaţiei de a vedea cum îşi îngrijeşte corpul în sala de fitness frumoasa Jordan Carver. Ca mine sînt sigur că au procedat majoritatea zdrobitoare a celor care au accesat site-ul Gazetei. Nouă ne pasă de sport, niciodată prea mult!

Purtată în termeni academici, discuţia despre promovarea tinerilor alungă publicul. Mai ales acum, cînd nu ştim prea multe despre ei, nu cifrele îi pot defini. Dar ce atunci, declaraţiile pe care le fac? Fiindcă aici băieţii stau bine. Au tupeu. Sînt încrezători în forţele lor, în şansele lor. Adrian Mărkuş a anunţat imediat ce a ajuns la Dinamo că n-a venit să frece banca de rezerve. Îl recomandă antrenamentele de la Juventus Primavera. Vorbim despre Juventus Torino, acolo unde junele atacant s-a intersectat cu cei de la echipa mare. Buffon, Amauri, Diego. La Dinamo se va intersecta cu seniorii Dănciulescu şi Marius Niculae, ceea ce înseamnă altceva, căci în Ştefan cel Mare se va lupta pentru titularizare.

Lupta pentru titularizare. Încercarea fundamentală pentru un fotbalist. Pentru a arăta cît eşti de bun, dacă eşti bun, trebui să îţi cîştigi locul în echipă. Înainte de orice. Locul în echipă îl c