Există în fotbalul românesc personaje ce se află la o foarte mare distanță de ceea ce înseamnă fotbalul adevărat. Sunt puști, abia ieșiți din tiparele mediocrității, care cred că tot ce zboară se mănâncă și își permit aroganțe invers proporționale cu ceea ce pot și ceea ce fac.
Ne complacem în victorii interne, apăsăm butoane pentru puncte multe, tânjim după un amărât de titlu, iar când vine momentul sesiunii nu mai facem față restanțelor.
Dar nu-i bai, suntem campioni interni, nu? Indiferent de faptul că echipe arhinecunoscute din Europa ne umilesc pe unde ne prind, ne scot când vreau din competiție și ne dau lecții după lecţii. Degeaba, suntem prea aroganți, prea plini de noi să învățăm ceva din ele.
Și de aceea nu ar trebui să ne fie cu mirare când un puștan, pentru care Europa există doar la televizor, vine și încearcă să îmbine caterinca, dacă o putem numi așa, cu numele singurei reprezentante a fotbalului românesc în primăvara europeană.
În ultimii ani Steaua se tot luptă pentru titlu, tot de atâtea ori îl și ratează, dar de fiecare dată este singura care face ca fotbalul european să aibă și o reprezentantă românească printre el.
Din respect, nu pentru patron, nu pentru jucători, nu pentru palmares, ci pentru ceea ce face în prezent, Steaua ar trebui evitată de jucători de fotbal recent apăruți în domeniul în care avem, de ani de zile, o țară repetentă.
Putea să se afle și pe ultimul loc și să spere la titlu, rangul de singura echipă din România care face față în Europa ne închide gurile. Și da, rang. Pentru că, din păcate, la acest stadiu ridicăm echipele care ne reprezintă în fotbalul mare. Pentru că sunt atât de multe, dar în același timp atât de puține, încât asta devine o obligație.
Iar dacă nu înțelegem acest lucru, putem să ne pregătim în continuare de Liga Campionilor.
Articol oferit de FotbalT