In ciuda faimei sale in lumea modei si a apropierii de inalta societate new-york-eza, Bill locuieste intr-o camaruta mobilata cu un pat si citeva fisete, unde isi pastreaza arhiva fotografica, cea mai mare parte din ea nepublicata. Maninca sandviciuri la colt de strada si poarta o haina de ploaie albastra din echipamentul de serviciu al pompierilor. Energie pina la moarte. Creativitate continua si propria pasiune pentru frumos, caci „cel care cauta frumusetea o va gasi" (spunea Bill Cunningham in 2008, decorat ca Officier de l'ordre des Arts et des Lettres de Ministerul francez al Culturii). „Mai mult decit oricine altcineva din oras, el detine intreaga istorie vizuala a New York-ului ultimilor 40-50 de ani, intreaga sfera a modei din viata New York-ului" (Oscar de la Renta, designer). In fiecare dimineata, Bill se suie pe bicicleta si porneste la vinatoare de costumatii. Pe trotuar, la treceri de pietoni, in intersectii surprinde orice i se pare mai frapant. Are peste 80 de ani, vocabularul format acum 40 si tonusul unui adolescent. Rubrica sa din The New York Times, disponibila mai nou si ca video-podcast, si-a pastrat prospetimea in ultimele 200 de weekend-uri. Documentarul colegilor sai, jurnalisti la acelasi cotidian, incearca si reuseste, printr-un montaj alert, sa redea sentimentul unei zile in pielea lui Bill Cunningham. Filmarile civile, lipsite de incadraturi studiate sau mizanscene simbolic-emotionale, se potrivesc cu abordarea directa a lui Bill vizavi de ce-l inconjoara. Intre relatari despre inceputurile sale din anii '50 ca designer de palarii si spectacolul zilnic al strazilor contemporane pe care le fotografiaza, Bill isi exprima clar optiunile etice si profesionale. „Nu te atinge de bani", e una dintre ele. „Nu poate sa-mi faca nimeni nimic, pot sa fac ce vreau tocmai pentru ca nu m-am atins de bani." E o persoana invatata cu viata singuratica si nu