De mai multa vreme, in Romania, intre putere si opozitie a aparut o crevasa ce blocheaza orice forma de comunicare.
Oricare spectator neutru al jocului politic poate constata ca pe "scena" are loc un dialog al surzilor, in care partenerii isi recita "partitura" fara nici o sincronizare, fara vreo legatura reala cu "cantecul" celuilalt. Asistam, in fond, la o comedie absurda, in care conteaza doar cine urla mai tare. Opozitia, ca sa exemplificam, dupa ce a incercat sa confiste mediatic manifestatiile din Piata Universitatii, s-a aruncat cu disperare asupra subiectului "iarna", fiind aproape sa-i scoata vinovati pe presedintele Basescu si aliatii sai de producerea intemperiilor. Prezentarea reactiei initiale a puterii la evolutia vremii - lenta si haotica de altfel - a fost de un comic total, nici macar "mercenarii" Antenei 3 nefiind unitari in replica. Premierul Boc trebuia, dupa ei, sa stea la birou si sa dirijeze deszapezirea, in loc "sa se faca ca da la lopata", dar daca Boc nu ar fi iesit pe teren, "corul" ar fi acuzat cu tarie dispretul lui pentru cetatean, aroganta puterii etc. Ce e alb devine, de la un moment la altul, negru si invers, in functie de interesul "patronilor", dar si din intamplare, atunci cand "masinaria programata" nu mai este atent supravegheata. Puterea procedeaza, la randu-i, asemanator, atunci cand vreo decizie de-a ei este dovedita ca nula din perspectiva constitutionalitatii si, implicit, respinsa. Reactia puterii la hotararea Curtii Constitutionale de a decomasa alegerile a fost, in locul unei deschideri spre compromis si dialog, o tacere asurzitoare.
Manifestatiile din Piata Universitatii si din pietele altor orase ale tarii au fost, totusi, un semnal dur pentru intreaga clasa politica. Sloganurile "Va rugam sa ne scuzati, nu producem cat furati!" sau "PDL=USL=mizerie!", ca si ostilitatea cu care demonstrantii i-au intamp
