În acest oraş lăsat pradă tranziţiei, cad, unele după altele, casele vechi. Sînt, îmi vine să spun, case omorîte. Am băgat acum de seamă că, înainte de a fi dărîmate, cît mai sînt în agonie, li s-a scos numărul, ca un semn al condamnării la moarte. De aceea casa pe care am văzut-o azi şi-a pierdut identitatea.

Se găseşte pe strada Dianei, acolo unde aceasta se bifurcă între strada Italiană şi strada Calderon. Venind din Piaţa C.A. Rosetti, ai în faţă casa care se întinde simetric în amîndouă direcţiile. Aripa de vest cuprinde sera, caracteristică pentru epocă. Faţada principală priveşte spre piaţă. Porţile curţii, amîndouă, sînt deschise, uşa de intrare spre care se urcă trei trepte are geamul spart, deasupra ei este o fereastră deschisă, altele şi ele în bătaia vîntului sau cu un oblon pe jumătate tras – o jale! Înăuntru se văd pereţii de cărămidă goală. În spate, uşa de serviciu deschisă invită homleşii să intre.

De ce atîta dispreţ pentru o elegantă clădire care pînă anul trecut se păstrase intactă şi a cărei valoare arhitecturală este mai presus de orice îndoială? Cum se poate să nu fi fost aleasă pentru înscrierea ca monument istoric?

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulMai întîi, e o lucrare semnată. Autorul ei a fost Ernest Doneaud (1879-1959). În prima parte a carierei sale, el a aplicat ceea ce învăţase la Paris, la École des Beaux-Arts, de unde a venit în 1907: de exemplu, la Cercul Militar (Casa Armatei) în 1912 şi la Palatul Senatului, pe care-l începuse în colaborare cu arhitectul Maimarolu, dar lăsat neterminat din cauza războiului. Hotel Lido şi Palatul CFR aparţin unui alt stil, adaptat la moda anilor ’30, simplu, sobru, funcţional. Doneaud a construit mai ales edificii publice, ca Palatul de Justiţie de la Ploieşti sau hotelurile de staţiuni termale la Govora şi Călimăneşti. Modelul de