Tulcea a fost şi încă este un oraş cu o mare diversitate etnică, unde românii convieţuiesc de secole cu ruşi-lipoveni, turci, greci, germani, bulgari, italieni, evrei şi multe alte naţii. Şi azi se mai păstrează frînturi din vechile mahalale ale oraşului (14 la număr), fiecare cu lăcaşul ei de cult: Biserica Grecească, Mocănească, Armenească, Bulgărească, Rusească, Templul Coral, Biserica Catolică întemeiată de coloniştii germani, Geamia Azizzie, cele trei biserici de rit vechi ale ruşilor-lipoveni.
Tabloul pestriţ al Tulcei era întregit într-o vreme de suita diplomaţilor străini, reprezentanţi ai ţărilor străine ce îşi deschiseseră, după războiul Crimeei, consulate la Tulcea. E vorba de Rusia, Austria, Franţa, Anglia, SUA, Italia, Grecia, Olanda şi – să nu vă mire – şi de România, căci Tulcea despre care vorbim este cea aflată sub stăpînire otomană, vreme de 460 de ani.
De unde pînă unde consulate străine la Tulcea? Pentru că Tulcea era la vremea aceea cel mai prosper oraş din Dobrogea Turcească, pentru că mai marile sau mai micile puteri aveau interese în zonă, cum ar fi circulaţia vaselor comerciale pe Dunăre, care a primit liber prin Tratatul de la Adrianopol, pentru că Tulcea se află strategic la gurile Dunării, pe unde circulau numeroase vase cu pavilion străin.
DE ACELASI AUTOR Biserica germană din Malcoci Dobrogea în sărbătoare Templul coral din Tulcea A fost odată... un bazarDin păcate, n-avem informaţii unde erau toate sediile de consulat şi poate multe dintre ele nici nu s-au păstrat, dacă ne gîndim că mare parte din Tulcea veche a fost demolată în timpul comunismului. Ştim cîte ceva doar despre trei dintre consulatele străine.
Cel rus era undeva pe strada Victoriei (cîndva strada Românească), colţ cu strada Carpaţi, unde a funcţionat pînă în 1916. Pe teren însă nu am reuşit să identificăm imobilul, iar vecinii nu ştiau nimic desp
