Daniel Funeriu se poate considera o victimă a ”efectului Udrea”. Numele lui nu se afla pe lista miniștrilor de care PDL ar fi urmat să se dispenseze, dar a fost luat de valul ”toți sau în niciun caz eu”, declanșat de Elena Udrea. Și cum s-a mers pe varianta ”toți”, Funeriu a fost înlocuit din funcția de ministru al Educației de Cătălin Baba. Un personaj care nu are nici pe departe anvergura fostului ministru. Simpla comparare a CV-urilor celor doi relevă o diferență de competențe profesionale, realizări, viziuni (mai mult sau mai puțin criticabile) uriașe între Daniel Funeriu și Cătălin Baba. Într-un astfel de context, Daniel Funeriu nu ar fi trebuit să aștepte foarte mult pentru a ajunge să fie regretat și de către contestatarii lui cei mai acizi. Dar nu a avut răbdare.

De numele lui Daniel Funeriu se leagă noi reglementări în domeniul cercetării (și a modului de finanțare a acestui domeniu), o nouă Lege a Educației și cel mai dur (dar și mai corect) Bacalaureat din ultimul deceniu (cel puțin). Fiecare dintre aceste măsuri a avut partea ei de critici inerente. Mai mult sau mai puțin argumentate. Din nou timpul ar fi fost cel care ar fi putut înclina balanța. Dar, cum spuneam, Daniel Funeriu nu a avut răbadare.

Administrația Prezidențială a anunțat astăzi numirea lui Daniel Funeriu în funcția de consilier prezidențial. Poate că unii vor considera această numire ca un gest venit să compenseze înlocuirea lui fortuită din fruntea Educației. Ca pe o reparație morală. Personal, îl văd ca un pas înapoi pentru Daniel Funeriu. Și alunecarea lui din postura de inițiator de politici (educaționale și de cercetare) pe care timpul ar fi urmat să le valideze ori să le infirme, în politicianism. Daniel Funeriu avea șansa să devină un ministru regretat. Dar a ales imaginea de ”politician de carieră”. Cu tot ce înseamnă acest lucru.

***

Ținând cont de anteced