Sfanta din Calcutta
Ma aflam la Calcutta, in Sambata Mare, pe 25 aprilie 1992. Eram intr-o scurta vacanta dupa prima etapa a masteratului in Filosofie, si am ales sa petrec cateva zile in Bengal. Asadar, era Sambata Mare si cautam un lacas sfant, o biserica, unde sa petrec sarbatoarea Invierii.
Calcutta, la prima vedere, este un oras ingrozitor, zgomotos si greu de stapanit. Oras atipic Indiei, o combinatie de americanesc si oriental, de masinism si jungla. La Calcutta, India se schimba in altceva, se schimba intr-un Babilon marcat de pragmatism si poluare, obsedat de bani si inhatare, contrastand cu spiritul atemporal al Indiei initiatice. Vreo sapte insi trageau de mine si ma intrebau daca am dolari de schimbat: dolarul e aici mai coltos decat oriunde. Nu, nu aveam dolari de schimbat. Dar ma simteam excelent, in ciuda haosului; simteam ca orasele mari au si ele un "suflet", un "genius loci" (duhul locului), o zare de mantuire... Ma intrebam de unde sa incep descoperirea acelei lumi. Povestea de dragoste intre Mircea Eliade si Maitreyi, petrecuta aici, dadea o nota de inrudire intre mine si zgomotosul oras. Faceam planuri rapide, posibile. S-o vizitez pe sora lui Maitreyi, singura care a supravietuit tuturor personajelor din roman! Planuiam vag sa vizitez Memorialul Victoria, biserica Sf. Pavel, catedrala Sf. Iacob. Cel mai tare as fi vrut insa sa o intalnesc pe Maica Tereza. Cand ajung intr-un loc nou, vreau sa-l intalnesc pe inteleptul locului, pe sfantul locului! Dar n-aveam nici un reper unde sa o gasesc, intr-un oras imens si haotic. Nu vedeam realizabil acest proiect, in scurtele mele zile bengaleze.
Dar deodata apare in fata mea un om si ma intreaba direct:
- Vreti sa va calauzesc la Maica Tereza?
- Da, zic, chiar asta doream!
- Bine, zice. Sa mergem.
Mi s-a parut miraculoasa aparitia lui si, in timp ce strabateam cu