De cînd cu articolul despre monopolul natural care se cheamă sistemele de sănătate, oriunde în lume, am găsit, prin forumul revistei, oameni care s-au încruntat spre mine (amical, fireşte) şi mi-au indicat drumul spre sursă. Adică, spre Mises şi compania. Adică, spre libertarieni, neoliberali (spuneţi-le cum doriţi, pe mine etichetele astea mă cam zăpăcesc), mai la dreapta decît dreapta şi mult mai la stînga decît orice stîngă. Îi respect mult pe oamenii ăştia, din cel puţin două motive. În primul rînd, îmi oferă argumente splendide cu care pot combate un marxist. Una e să zici că marxismul e cîh, alta e să mai serveşti şi motive, ca garnitură la expozeu. Al doilea rezon pentru care îi plac pe libertarieni este că se joacă splendid cu argumentele, au o ştiinţă fermecătoare în a-ţi suci minţile cu raţionamente elegante şi jucăuşe. În plus, în tabăra lor sînt oameni care scriu foarte bine. Mai bine decît cei din zona stîngii (ăştia îmi par mai încrîncenaţi, nu ştiu de ce).
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratPe calea libertarienilor m-a adus o carte tradusă în româneşte şi editată de Nemira. Îi zice Pledoarii imposibile (în engleză Defending the Undefendable, 1991) şi e scrisă de Block. Walter Block. Austriac de fel. Ulterior, von Mises mi-a oferit argumentaţiile anti-Marx. Cel care mi-a cîştigat simpatia, însă, a fost Block. Să vă dau un exemplu: pledoarie pentru poliţistul rău şi traficantul bun. Ia să vedem ce zice omul. În primul rînd, el nu judecă piaţa în termeni de bine şi rău, în variante axiologice bazate pe morala comună. El spune că omul este imperfect, că dorinţele (cererea) pot fi imorale sau la limita legii şi că, în atari condiţii, şi oferta poate fi imorală, pe măsura cererii. Aşadar, Block consideră piaţa (combinaţia dintre un om-imperfect care cere ceva şi un alt om-imperfect care îi ofer
