Trei volume de şi despre Cioran au apărut recent pe piaţa cărţii. Trei volume aflate sub zodia ineditului, pentru că fiecare dintre ele, în parte, dezvăluie faţete interesante (din păcate, din ce în ce mai minore, atâta vreme cât operele de căpătâi s-au publicat) ale lui E.M. Cioran.
„Ejaculări mistice”. Aşa se numeşte, paradoxal şi comercial deopotrivă, volumul francezului Stéphane Barsacq apărut la foarte tânăra Editura Philobia. Jurnalistul francez – pentru că vorbim de un studiu jurnalistic – reuşeşte în mod strălucit o biografie atipică a lui Cioran. Fără să facă un întreg rechizitoriu, autorul îşi pune problema relaţiei dintre opera lui Cioran şi convingerile sale politice de extremă dreaptă. În ce măsură cinismul său dizolvant şi autodizolvant, obsesia lui de a descifra masca iluzorie şi tragică a lumii în care trăia, nu este de fapt rezultatul negării de sine a unui om care a renunţat la trecutul său legionar? Nu cumva cinismul şi neîncrederea în aparenţe sunt tratamentul pe care şi l-a autoadministrat cineva care s-a înşelat în mod grotesc asupra vieţii, şi, drept urmare, a ales să nu mai creadă nimic decât să se înşele din nou?
Următoarele două titluri apar – cum altfel – la Humanitas. „Îndreptar pătimaş II” este în opinia celui care a îngrijit textul – Constantin Zaharia – „jumătatea care lipsea”. Şaptezeci de fragmente, numerotate de la 71 la 140. „Prin «Îndreptarul pătimaş»„ – scrie Constantin Zaharia – „se realizează o performanţă rar întâlnită. Este bine ştiut că poezia şi filozofia nu sunt compatibile, fiecare din ele aparţine unui domeniu bine definit, se adresează unor nevoi lămurite şi uzează de mijloace specifice. Ce poate fi mai îndepărtat decât metafora şi conceptul? Şi totuşi ele colaborează în textul lui Cioran pentru a produce una din operele cele mai singulare din literatura română”.
În fine, tot de la Humanitas vine „De
