Initiat in Iasi, proiectul Truth/s (Adevar/Adevaruri) a continuat la Chisinau, apoi in Polonia, finalizindu-se in SUA. El consta intr-un video de trei minute realizat in etape succesive, pe tiparul unei work in progress. Intr-un articol anterior, glosam despre adevar ca alternativa la duplicitatea cotidiana si la fariseismul generalizat, intrebindu-ma daca arta in genere il poate reprezenta. Zabovisem asupra citorva „portrete" clasice ale acestuia; in majoritatea cazurilor, artistii etalasera nurii anatomici ai corpului feminin, lipsit de valuri protectoare sau de secrete ascunse. Cum stau oare lucrurile in filosofia si arta contemporane? Exista afinitati sau complicitati demne de evocat? Incepind cu Nietzsche, filosofii s-au aratat optimisti in privinta deschiderii spre arta, indicind-o drept terenul favorit al popasurilor speculative. Heidegger descrie arta ca fiind „punerea in opera a adevarului". Arta „instaleaza" adevarul in lume, iar artistii sint „instalatori" de semne vizibile, oferindu-le publicului spre lectura si interpretare. Jacques Derrida scrie, la rindul sau, un tom despre La vérité en peinture. El identifica patru ipostaze ale adevarului in pictura: ca „prezentare" (adevarul adevarat, sustras oricarei reprezentari), „reprezentare" (adevarul portretizat alegoric), „dezvaluire" (cu privire la sensul propriu al prezentarii sau reprezentarii) si „adecvare" (vizind subiectul picturii sau fidelitatea artei picturale). O reactie de sens contrar vine dinspre arta. In anii '60, Joseph Kosuth semnaleaza artistilor posibilitatea deschiderii spre idee, definitie, concept, adica spre filosofie. Relatia acesteia din urma cu arta este oarecum tautologica; arta este chiar definitia artei. Una din lucrarile lui Kosuth (One And Three Chairs) infatiseaza un scaun, fotografia acestuia si, alaturat, textul definitiei scaunului. Desi recunoastem diferenta de „materialitat