Relatiile dintre Executiv si serviciile secrete dezvaluie natura unui regim politic: intr-o democratie formala, serviciile functioneaza conform legilor in vigoare, fiind constranse sa-si desfasoare activitatea informativa in cadre precise, sub supraveghere si control parlamentar.
Cand nu exista sau nu functioneaza corect separatia puterilor in stat, apar doua tipuri de anomalii: serviciile fie uita ca se afla in slujba propriului popor, nazuiesc spre putere si de multe ori o obtin, uzand de diferite mijloace, fie cad la intelegere cu varfurile puterii politice, sprijinindu-se reciproc in vederea pastrarii functiilor si a prerogativelor.
Nimic original
In Romania nu se intampla nimic original. Atat fosta securitate cat si DIE s-au pus in slujba marelui carmaci, nici vorba de controlul Marii Adunari Nationale, ci de juramantul cazon si supunerea ierarhica pe linie de partid.
Desi astazi se vorbeste de un monolit al Securitatii, in fapt, dupa cum o arata declaratiile din dosarele revolutiei, se tolera existenta a doua curente, unul filosovietic, aflat in scadere si altul filoromanesc, cu usoare tendinte cica occidentalizante. Fara starea de noncombat a serviciilor, revolutia n-avea cum sa reuseasca.
Dupa o perioada de limpezire a apelor intre 22 decembrie '89 si 15 martie '90, cand cei mai buni "specialisti" s-au vazut liberi de juramant, SRI si SIE au continuat relatiile cu puterea in aceiasi termeni dinainte de '89, iar in anii regimului Constantinescu au raspuns formal in fata Parlamentului, n-au avut derapaje constitutionale semnificative, cu exceptia ultimei mineriade, cand agenti ai fostei securitati si-au dat mana cu unele cadre din noile servicii, politie si jandarmerie, incercand o lovitura de stat de toata jena.
Controlul serviciilor - o gluma
In Romania ultimilor 12 ani, control
