Românul tipic zilelor noastre e un ins veşnic ursuz care priveşte suspicios în jur şi se răsteşte la toate cele. Ferească Dumnezeu să-ţi zică că o duce bine sau că e mulţumit de ceva! Iar dacă îl întrebi ce-l supără, fiindcă, pe câte ştii, nu înfruntă chiar atunci o gravă situaţie personală, îţi răspunde indignat, ceva de tipul: aşa nu se mai poate! De ce?, întrebi. Păi nu vezi dezastrul din jur?, exclamă, gata să te ia de gât că nu vezi. A, criza, ţi-a scăzut salariul? Nu, domne, mie nu, da’ uite cum e cu spitalele, cu şcolile, cu administraţia, recită el. Înţeleg, zici. Nu înţelegi nimic. Explică-mi, rogu-te! Se vede că nu înţelegi nimic, fiindcă eşti dintre ăia orbi care nu văd că Băsescu şi ai lui sunt de vină! Nu văd, zici intimidat, că numai ei sunt de vină.
Poate că… Tu vezi? Păi sigur că văd! Unde vezi? La televizor, unde? Tu nu te uiţi la televizor? Nu mă uit. Rău faci. E cum îţi spun, ăştia au vândut ţara! Cui?, întrebi. Ălora, de la FMI, corporaţiilor, capitaliştilor globali! Ăştia ălora, deci. Da, în plus, Băse e dictator ca în Belarus. Dar, încerci o replică, chiar ambasadorul american a spus că nu e dictatură la noi, fiindcă putem să demonstrăm liniştiţi fără a fi împuşcaţi de pe acoperişuri ca în Siria! Ambasadorul, răspunde românul tipic care e şi patriot, să-şi vadă de ale lui! Urmează şi el instrucţiunile şefilor. Gândeşte-te, Deveselu, scut antirachetă, interese etc.! Mă gândesc. Păi n-ai spus că să-şi vadă de ale lui? Dar dacă „ale lui“ sunt şi ale noastre?, faci pe subtilul. Mai slăbeşte-mă cu americanii matale, ăia vor mereu să fie hegemoni şi de fapt ei ne-au adus criza asta pe cap! Dar cu europenii cum e?, încerci o fentă laterală. Vai de ei!, zice. Uită-te în ce hal au ajuns: euro se duce de râpă! Am spus eu de la început că o monedă unică la multe state nu se poate! te atenţionează grav.
Te concentrezi, dar nu-ţi aminteşti cân
