ADRENALINĂ. Cu undiţa în mână, la minus 12 grade Celsius, pe o baltă îngheţată care trosneşte sub tine. Sursa: Vlad StănescuSursa: VLAD STĂNESCU
1 /.
Când a trosnit gheaţa sub tine, cu un zgomot ca o lovitură de tun ce vine din adâncuri şi vezi cum crapătura se întinde cu şerpuieli către mal, îţi vezi într-o secundă toată viaţa. Frigul care te amorţise se transformă într-o transpiraţie rece. Lângă tine, chirciţi pe nişte scăunele miniaturale şi încotoşmăniţi ca nişte eschimoşi, şase inşi se strică de râs uitându-se la spaima ce-ţi schimonoseşte moaca: "Las’ că-i de bine! Se îngroaşă gheaţa. De rău e când face aşa la dezgheţ!". Atunci, lacul îşi ia macabrul tribut de care afli, seara, la ştiri.
Ieri, la prânz, pe un ger de 12 grade Celsius, am numărat 23 de indivizi care se holbau în jos, spre nişte găuri cât palma săpate în gheaţa de pe Lacul Morii, din Capitală. Vorbesc o limbă din care nu pricepi mai nimic: dandinetă, tărboc, marmuşcă şi "libelule" etc. După şase ore de dat la peşte, cel mai câştigat abia a strâns un kil de plevuşcă, de-o saramură. În weekend, pe balta îngheţată bocnă, o să fie câteva sute de astfel de împătimiţi. Pescuitul la copcă, cu siguranţă e un sport extrem!
"Târbocul" şi “libelulele"
Florin şi Sebastian Beutel sunt veri şi pescari de când se ştiu. Abia au aşteptat să îngheţe bălţile, să dea la copcă pe Lacul Morii. Au bătut drumul tocmai din Rahova, ca să întindă firul în două găuri sparte cu ciocanul. "Gaura e mică. Dacă prinzi unu’ mai mare, te uiţi la el... Da’ n-am io norocu ăsta", se zgribuleşte Florin, zugrav de meserie. O pârâitură a gheţei te ia pe şiră. "Aoleo", murmură fotograful. "N-ai grijă! să vezi cum se crapă sub tine când stai pe scăunel. N-are nimic dacă se crapă...", mai mult te sperie decât te linişteşte Sebi, vărul său, instalator fără serviciu. Mai încolo se vede că a fost o
