Intre timp, prin cercetarea aplecata a preotului Nicolae Hurjui care si-a facut teza de doctorat cu o vasta monografie asupra personalitatii Episcopului Grigorie Leu, ca si prin obtinerea de la CNSAS a dosarului de urmarire a episcopului care incepe odata cu infiintarea securitatii, apar noi documente „incriminandu-l”, pentru vremurile de atunci, ca nu respecta indicatiile guvernamentale si nu permite pe intinsul eparhiei sale inlaturarea preotilor varstnici, ca se inconjura in Consiliul eparhial de oameni ai vechiului regim, ca duce prea multa activitate misionara batand satele si organizand slujbe foarte dese pentru enoriasii acestora.
Ca are o activitate publicistica necorespunzatoare cu propaganda vremii si scoate tipariturile proprii intr-o tipografie pe care a cumparat-o special ca sa-si editeze revista, cartile de cult, scrisorile pastorale, studiile si predicile unor preoti dintre carturarii vechi, fara cenzura oficiala care se practica in tipografiile obisnuite, ca este foarte implicat in intrunirile bisericesti carora nu le lasa, ca in alte eparhii, rolul de a sluji reformele guvernamentale si ca, dimpotriva, scotandu-se religia din scoli, el a facut adunari in fiecare protoierie insistand pentru alcatuirea unor programe consecvente de catehizare in asa fel incat, aducand tineretul scolar la biserica, preotul sa-i invete in continuare ceea ce se scosese din programa analitica aprobata de Ministerul Invatamantului, ca a refuzat scoaterea din functie a unor preoti consilieri care nu sunt atasati regimului de democratie populara si Uniunii Sovietice, ca toti refugiatii basarabeni, monahi si preoti, sunt gazduiti de bisericile si manastirile eparhiei, refugiatii mireni primesc ajutoare si hrana de la Episcopie, iar multi cantareti care au fost la Opera din Chisinau sunt angajati in corul catedralei de la Husi.
Apar multe documente, de la delati
