Bătrânul Satrap şi-a ieşit din minţi. Urlă şi stropeşte. \"Aşşa ne-am înţseless? Ăssta a fosst disscurss? Ţsi-a promiss Băssesscu că te face prim minisstru, ai? Şşi tu l-ai crezsut, prosstule? Mă, te nenorocessc! Ssă-ţsi bagşi minţsile-n cap! Te sscot de la Antene! Te calc cu Antenele-n picioare! Băssescu? Îţsi arăt io Băssesscu!\" Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

1 /.

Când e nervos, sâsâie şi stropeşte şi mai tare. O picătură îi cade pe ochelari. Victor lasă capul în jos. Nu moşu-l enervează cel mai tare, ci Crin. Stă în faţa lui, răsturnat pe scaun şi rânjeşte sardonic. "Trebuie să rabd! Să strâng din dinţi şi să rabd. Şi tata socru şi Daciana mi-au spus că n-o să-mi fie uşor. Că sar ăştia pe mine şi mă rup. Dar merită preţul".

Moşul urlă şi mai tare, de răsună Grivco. Bate cu pumnul în masa din stejar masiv cu palma lui grea, bătucită de crosă. Ăla micu’ tresare şi clipeşte speriat la fiecare bubuitură. Dar Victor deja nu mai aude. Visează la răsplată. Lumina se irizează frumos pe marginea stropului de salivă.

***

Mihai pluteşte. Vede ca prin ceaţă. Nu-i de la ochelari, doar sunt anti-fog. I-a adus un amic agent secret, printr-o relaţie de-a lui din Asia. Emoţia e de vină. În viaţa lui n-a fost aşa de emoţionat. Zumzete, lumini puternice, nişte siluete, dar nu distinge nimic clar. Parcă, undeva, departe, un hăhăit drag.

Îşi aude numele strigat. Picioarele îl poartă singure spre măsuţa cu Constituţia şi Biblia. Să-i dea Dumnezeu sănătate Patriarhului, că i-a pus o vorbă bună! L-a îndrăgit din vremea când erau amândoi la Iaşi. Apoi au păstrat legătura şi uite că a prins bine.

Jurământul îl spune răspicat. De mic i-a plăcut să recite la serbările pioniereşti. Ştie că nu are şanse să-l depăşească pe Gabi Oprea, acest Cozorici cazon, dar tot simte că face o impresie bună.

Băsescu îi zgâlţâie mâna, simte cum o pompă îl umflă şi-l face u