La opt zile de la a doua lovitură a iernii, părţi însemnate din satele Bărăganului continuă să zacă sub zăpezi. Primăriile n-au utilaje, n-au carburant, n-au timp, n-au bun simţ. Spre deosebire de părerea noului premier, aflat la cel dintâi contact cu zăpezile de altădată, sătenii în stare de funcţionare au abandonat, de mult timp, "gura sobei", au ieşit în drum şi încearcă să dizloce dunele de omăt uitate acolo de autorităţi. Câţiva oameni se opintesc în lopeţi, îndârjindu-se în contra a mii de metri cubi de nea. Îşi căută maşinile, gardurile, acoperişurile caselor îngenuncheate de viscol.

Lică, de la primărie

Lică, de la primăria unui sat ialomiţean, se vaită teatral şi prefăcut. "Vai, dar sunteţi blocaţi acolo?! Din păcate am rezolva problema, dar ăştia cu naţionala nu se mişcă. Vă promit că facem tot ce putem", spune omul plătit din banii sătenilor înzăpeziţi, ca să le rezolve problemele.

Trece o zi, trec două, trec patru, iar Lică îşi deszăpezeşte drumul în faţa casei lui, la primărie, la poliţie... "Alo, primăria?!" întrebi din nou, ca să ştii cum stai pe banii tăi. Îţi răspunde o voce răguşită de indiferenţă: "Greşeală!"

"Tot ruşii ne scot din rahat..."

Între timp, "naţionala" este scoasă de sub zăpezi de utilaje importante, "sovietice", sub ochii sătenilor ieşiţi la deszăpezire. "Vezi, fratele meu?!" zice unul cu căciula trasă adânc, pe frunte, "...tot ruşii ne scot din rahat, nu americanii".

Maşinile imense "ning" în curţile oamenilor valuri mari de zăpadă spulberată; un strat nou peste cel vechi, îngheţat. "Maxim, vărule, cum o aruncă ăştia direct în prispa lu' nea Ion. I-o pune de izolaţie", râde omul cu căciulă. "Pân' la primăvară, nu-l mai vezi prin sat pe ăl bătrân" răspunde altul. Oamenii, adunaţi pe şanţ ca la urs, s-au opri din datul zăpezii, curioşi la huruitul maşinilor. Se minunează un timp, apoi se î