- Cultural - nr. 950 / 11 Februarie, 2012 In data de 9 februarie, anul Domnului 2012, s-a facut investitura pentru noul prim-ministru al Romaniei si cabinetul de ministri. A fost o zi bulversanta, cred eu, pentru toti romanii cu suflet si inima romaneasca. In primul rand am imaginea generala a tarii dragi si neamului nostru romanesc, intr-o adevarata Mare Tiberiada alba; suntem prizonierii lui Dumnezeu si ai propriilor noastre greseli; am ajuns sa fim inghetati trupeste si sufeteste, am ajuns sa uitam de semenul nostru si de Dumnezeu. Si platim pentru toate acestea. Am in mine imaginea captivilor zapezii, unii dintre confratii nostri sunt la limita rabdarii si existentei in ger cumplit, fara hrana, apa si, in unele locuri, chiar uitati. S-a facut, desigur, mobilizare generala pentru ajutorul lor, dar superficial si fara acea dragoste patriotica de pe vremuri, cand Romania era cu adevarat a romanilor si desigur aveam motive de lupta pe toate planurile; aveam conducatori la toate esaloanele, care erau in asa fel pregatiti incat orice mobilizare, cand era pentru neam si tara, se facea drept, cinstit, demn si cu bucurie in suflet ca ne sacrificam pentru Dumnezeu, neam si popor. Nu pot sa uit imaginea credinciosilor dintr-un sat inzapezit, unde preotul a murit inghetat si nu pot sa-l inmormanteze din cauza zapezii inalta cat casa. "Cat frig si pustiu, cat ger si deznadejde, cata disperare si suspin. Ne rugam, Bunule Dumnezeu, pentru toti cei napastuiti si nu ne pedepsi pe noi pentru multimea faradelegilor noastre”. In al doilea rand, am in minte imaginea Parlamentului Romaniei: cald, bine, zambete, pentru unii deziluzii, pentru altii sperante, sperante pentru cei carora trebuie, vrem nu vrem, sa ne punem viata la adapost in mainele lor, incrancenare, jigniri, smecherii electorale pentru un fotoliu mai caldut, dar de fapt toate se resfrang asupra noastra si sunt in detri