Ieri, de dimineaţă, ultraşii s-au întâlnit pentru o nouă deplasare.Totul a pornit în Colentina, cu o chetă. Nu au mai fost bani de beri, nu a mai fost "şpaga pentru naşu'", banii au fost pentru pâini, conserve sau apă.
În mâini, în loc de torţe, au fost lopeţi, iar versurile cu "azi ardem şoseaua" nu au mai fost dedicate echipei, ci oamenilor. Celor de sub nămeţi, de la Cotu Ciorii, de la Cilibia. Şi fularele, pentru prima oară, au fost folosite pentru a ţine de cald. Şi încă un amănunt. Jandarmii nu au mai stat în faţă cu bastoanele la vedere. Şi ei au avut în mâini lopeţi, nu au împărţit procese verbale, ci sfaturi. "Hai, câte cinci, cinci de la noi, cinci de la voi. Fiecare grup la câte o casă". E vocea aburită a unui ofiţer care de data asta nu numără pe nimeni la urcarea dubă. Acum, organizează "atacul" asupra unei dune de zăpadă care a cotropit cămăruţa a doi bătrâni. După care începe "meciul". Primul adversar, o casă cu zăpada până la antenele care pe vremuri prindeau bulgarii. Se vede geamul, iar din ea un om cu ambele picioare amputate rupe întunericul cu pâlpâiala unei lumânări. Un profesor care de frig şi-a rupt parchetul şi l-a pus pe foc. În curând se lasă seara, doar zăpada nu se lasă.
Unul dintre tineri îşi trage fularul roş-albastru de la gât şi, în chederul portbagajului, desface o cutie de pate. Rupe un "colţ" de pâine şi îi întinde unei siluete parcă siameze. "Poftim frate". Ieri, "fratele" avea la gât un fular alb-roşu!
Ieri, de dimineaţă, ultraşii s-au întâlnit pentru o nouă deplasare.Totul a pornit în Colentina, cu o chetă. Nu au mai fost bani de beri, nu a mai fost "şpaga pentru naşu'", banii au fost pentru pâini, conserve sau apă.
În mâini, în loc de torţe, au fost lopeţi, iar versurile cu "azi ardem şoseaua" nu au mai fost dedicate echipei, ci oamenilor. Celor de sub nămeţi, de la
