Primul omor există! Ca orice altceva, homicidul are o geneză care ține de mintea celui ce și-a dat seama, și nu mai fusese nimeni înaintea lui, că „a omorât pe cineva”. E un inceput logic, obligatoriu! Sursa: EPA
În Cartea Proverbelor – Mishlai - din Torah, regele Solomon spune că Domnul are „șase lucruri pe care le urăște, și un al șaptelea pe care Duhul lui îl detestă”. Acestea sunt: privirea mândră, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care pune la cale planuri diabolice, picioarele care se grăbesc să fugă înspre rele, martorul mincinos și acela care seamană discordie între frații săi.
„Nu putem spune, însă, cu exactitate, povestea primului omor. Ea n-are istorie, n-au asistat la ea decât primul făptaș, prima victimă, și cel mult o audiență care habar n-avea cu ce se confruntă și care, plauzibil, nu avea o idee formată despre ce este aceea „viață” și de ce nu e bine sa o iei altuia”, spune dr. Gabriel Diaconu, psihoterapeut la clinica Mindcare, din Capitală.
Prima crimă, privită cu curiozitate!
Deci, oricât e de greu de înțeles, prima crimă e de fapt întâia ce a comportat un astfel de nume, deci e primul omor pedepsit. Și asta pentru că omul, spre deosebire de Dumnezeu, n-are luxul de-a spune, după creație: „Și a vazut că este bine”. Sau, dimpotrivă, în cazul omului: „a vazut omul că nu e bine ce-a facut!”. „Da! Probabil înaintea <> se mai omorâseră oameni, se mai pierduseră vieți! Omul s-a uitat la ele cu o curiozitate antropoidă. A luat poziția de intenționalitate și n-a putut să-și formeze o idee mintală asa cum o avem noi azi: <>. Nu de la inceput! Nu a putut, o vreme, în același mod în care o atare <> nu pare să treacă prin capul unei maimuțe, feline, sau prin creierul unui elefant!”, e cinic, dar corect psihiatrul.
Omorul „originar” a fost inconștient
Istoria spune că noi, acum aproximativ 70 de mii
