Nu crede nimeni ca guvernul Ungureanu va muta muntii mai aproape de litoralul Marii Negre, dupa cum oricine este interesat de ceea ce se intampla in Romania stie ca nu va fi greu, ci imposibil ca acesta sa faca istorie pentru a ramane ca moment de referinta in analele neamului atata timp cat dispunem de o clasa politica retrograda, concentrata doar pe bunastarea personala, incapabila sa priceapa ca aceasta este direct proportionala cu starea economica a tarii.

Poate ca intentiile primului ministru sunt bune, poate ca isi doreste sa faca ceva pentru tara, insa namolul in care se scalda politica romaneasca, mai tare ca o stanca de granit, l-a acoperit inca dinainte sa se aseze in scaun. Felul in care a fost alcatuit guvernul este cea mai buna dovada, lucru sesizat si de surprinzatorul Victor Ponta in discursul sau.

Un discurs care a starnit polemici, a umplut ecranul canalelor de stiri, dar a carui esenta i-a facut pe Antonescu si Voiculescu sa tremure de nervi si neputinta.

Paradoxal, schimbarea guvernului nu serveste asa cum s-a spus coalitiei, ci Opozitiei si mai exact lui Victor Ponta, care simte cum incet, dar sigur, i se intinde covorul rosu spre palatul Victoria. Ironia sortii, chiar de catre dusmanul sau de moarte, Traian Basescu. Pare bizar, dar daca ne intoarcem in timp si coroboram cu ceea ce se intampla in prezent, putem vedea cat de frumos au colaborat cei doi inamici.

In primul rand, condamnarea lui Adrian Nastase. Nu se indoieste nimeni ca daca nu ar fi existat presiunea pusa pe justitie, acesta ar fi trecut prin salile de judecata ca gasca prin apa si chiar daca va castiga recursul, nu va mai fi un contracandidat pentru creatia sa. Mai apoi a venit solicitarea catre PE de a sanctiona Romania, ceea ce l-a facut pe Antonescu sa priceapa ca daca urmeaza sfatul Grivco de a izola tara, va pierde tot capitalul p