Un cuib de lilieci ideologizați până la isterie cere să fie privit cu atenție. Îl privesc. Și văd că e vorba de niște coji scuipate cândva de alții, după ce molfăiseră semințele.

Împroprietărit cu niscaiva birotică și permis la Internet, cuibul sună ca un stup locuit de trântori care se iau drept lucrătoare.

Lipsit de acces la concept, cuibul trimite în moarte clinică orice idee. Când țipă ”Teleologie”, vrea să spună, de fapt, “Teologie”. Când se gândește la teologie, nu se gândește, de fapt, la nimc, fiindcă n-are cum. Dar țipă.

Programați din naștere să manipuleze etichete, cuibarii cu pricina te acuză că ești de stânga, doar pentru că ei se află pe celălalt trotuar, dar când sunt trimiși la Londra, te acuză că ești de dreapta, doar pentru că pe-acolo se circulă altfel. Desen & Copyrigth 2012 – DION

Despre ei înșiși, cuibarii cred că sunt linia cea mai dreaptă între două puncte. Numai că punctul de la care pleacă este jigodismul, iar punctul la care ajung tot jigodismul. Făcând acest sur place doctrinar, nici nu le e greu să fie cei mai rapizi.

Pentru merite deosebite în cameleonizarea discuțiilor publice, deunăzi unul dintre ei a fost trimis într-o excursie la Florența. Rătăcindu-se de ghid, s-a trezit urlând din toți bojogii: “Fă, Angelico!”

A fost găsit și recuperat: se afla în fața unei fresce a lui Fra Angelico. Înainte de a-i administra calmantul, doctorul l-a întrebat: “Ce s-a întâmplat?” A răspuns, tremurând ca varga: “Chestia aia rânjește la mine!”

Acum se simte mult mai bine. Foarte bine. Extrem de bine. Adică – momentan, e de dreapta. Foarte de dreapta.

Mâine? Mâine e o altă zi. O altă sperietură - de dreapta ori de stânga; totuna.

Un cuib de lilieci ideologizați până la isterie cere să fie privit cu atenție. Îl privesc. Și văd că e vorba de niște coji scuipate cândva de alții, după ce molfăiseră semi