Preocupată de evoluţiile politice interne şi de starea politico-meteorologică - probleme care au acoperit săptămâna trecută orice urmă a politicii europene sau internaţionale - opinia publică românească nu a putut urmări cu atenţie operaţia pe cord deschis şi fără anestezie realizată a treia oară consecutiv de "tehno-chirurgii" de la FMI-CE-BCE Greciei. Ceea ce părea a fi un eşec în dimineaţa zilei de vineri a fost prezentat la prânz ca un mare succes. Chiar şi această piruetă a autorităţilor greceşti dovedeşte dimensiunea mizelor din jurul operaţiunilor de "salvare" a Greciei. Şi pentru ca lucrurile să nu evolueze catastrofal, puţin înaintea deschiderii bursei de pe Wall Street chiar preşedintele Băncii Centrale Europeane, Mario Draghi, a anunţat acordul partidelor politice greceşti privind un nou plan de austeritate. Pentru Europa, operaţia pare să fi reuşit, dar pacientul pare condamnat să "vegeteze" la terapie intensivă o lungă perioadă.
Pentru aşa numita Europă era mult mai important să demonstreze voinţa politică, impunând un acord forţelor politice de la Atena, decât să ia în considerare realitatea de pe teren. Din solidaritatea europeană nu a mai rămas nimic. Căci, oricare ar fi fost situaţia socială, trebuia transmis către "pieţe" mesajul clar că Grecia nu va ajunge în stare de faliment! Că cele 14,5 miliarde de euro care au scadenţă la 20 martie vor fi onorate! Iar "vestea" a fost primită de "pieţe" aşa cum speraseră europenii: pe de o parte moneda euro a crescut la 1,3275 dolari, pe de altă parte ratele dobânzilor pentru împrumuturile italian şi spaniol s-au relaxat, ajungând la 5,48%, respectiv 5,27% pentru zece ani.
Dar în ciuda aparenţelor, cu tot acest efort care aduce Grecia într-o situaţie fără ieşire, Europa nu a obţinut decât o mică păsuire. După doi ani de "operaţii" miraculoase, în condiţiile blocajului ideologic care face imposibilă
