Originară din Reşiţa, Daniela Bosioc este unul dintre tinerii români pentru care voluntariatul reprezintă un mod de viaţă. În prezent, Policy and Projects Officer în cadrul Centrului European de Voluntariat, Daniela are o bogată experienţă internaţională în proiecte de voluntariat şi a participat în calitate de coordonator al voluntarilor ONU la acţiunile întreprinse de către organizaţie în Sudan. Ea consideră că voluntariatul a fost elementul definitoriu în cariera sa şi spune că educaţia non-formală are o importanţă deosebită în procesul de formare a tinerilor.

Cum aţi ajuns voluntar al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ce atu-uri au contat în această selecţie?

Din aproape în aproape, aş zice, pentru că întregul curriculum profesional a fost relaţionat cu voluntariatul. Voluntar, fără sa-mi spun neapărat aşa, am devenit după ce, dintr-o întâmplare, la terminarea liceului, am rămas la facultate în oraşul meu, Reşiţa.

În secret plănuiam să plec la o „şcoala mai serioasă”, după primul an universitar. Am ajuns însă, într-o organizaţie nonguvernamentală (ONG) de tineret din Reşiţa şi am descoperit că pot învăţa experimentând şi că pot transforma o parte dintre lucrurile din jur care nu îmi plăceau. Am rămas la Reşiţa. Mi se părea că la mine în oraş erau prea puţine oportunităţi de a petrece liber, de cunoaştere dincolo de programa şcolară, şi am început să fac ceva, într-un cadru organizat, ca să schimb acest aspect.

Aşa am ajuns lider al unui ONG reşiţean. Apoi am descoperit oportunităţi pentru stagii de voluntariat în Europa prin Serviciul European de Voluntariat (SEV). După un an ca voluntar SEV în Spania, m-am întors la Reşiţa pentru a investi energia acumulată, împreună cu oameni minunaţi de acolo, într-un centru local de voluntariat. Dorinţa de cunoaştere şi de noi provocări m-a pus din nou pe drumuri: am urmat un masterat î