Acest text nu este despre ACTA, ci despre proteste. Mai exact despre protestele de la Cluj, cauzate de faptul că, la fel ca alte măsuri, ACTA a fost lansată la apă fără nicio dezbatere, un pumn în gură (pentru alții doar o palmă peste față) care trebuie încasat fără nicio crâcnire. Că doar tot ce vine de la ”fratele mai mare” (indiferent cine e acest ”frate”, UE ori SUA) trebuie înghițit pe nemestecate. Conform estimărilor unor colegi de breaslă, sâmbătă seara, la Cluj au ieșit în stradă peste 2.000 de oameni. Personal, în momentul în care s-a ajuns la Prefectură și a fost blocată circulația (momentul de maxim al mitingului), estimez că numărul protestatarilor a depășit cu bine 3.000. Iar cum pe parcursul celor trei ore de miting au existat și protestatari cu ”termen redus” (unii au fost doar la început, alții s-au alăturat pe parcurs, iar alții doar la final), pot spune că cifra de 3.000 reprezintă estimarea minimă. La București, citesc acum, că ar fi fost în jur de 300. În alte orașe din țară, tot câte 200-300 de oameni.

De unde această diferență (foarte mare) între Cluj și București și celelalte orașe din țară? O primă (posibilă) explicație ar fi procentul ridicat de IT-iști din Cluj (în raport cu alte orașe mari ale României, chiar și cu Bucureștiul). Însă nu IT-iștii au fost grosul manifestanților. Astfel, că explicația trebuie căutată în altă parte. Și e vorba de o cultură a protestului care devine tot mai evidentă la Cluj. N-o să reiau toată istoria bătăliei pentru spațiul public începută în 2002 de grupul de acțiune socială MindBomb (prin campanii de afișe stradale) și continuată apoi și de alte grupuri de acțiune, mult mai numeroase decât în București ori în alte orașe. Cert este că majoritatea membrilor acestor grupuri (și nu doar ei) au început deja să-și coordoneze acțiunile sub titulatura Tinerii Mânioși. Un think thank eclectic (de la studenț