O paralela intre ultimul roman al lui Albert Camus, La Chute (Caderea), si situatia lui Traian Basescu mi se pare relevanta pentru Romania anului 2012: puternicul avocat Jean-Baptiste Clamence nu acorda ajutor unei femei aflate pe punctul de a se ineca, iar gestul ii paralizeaza acestuia orice incercare ulterioara de remontare psihica.
La fel, refuzul de a aduce la guvernare coalitia Iohannis in 2008 a fost greseala fatala a regimului actual. Pentru ca n-a fost vorba de ratiuni de stat sau temeiuri constitutional-juridice, ci de vointa personala.
Elitele din presa si politica au facut legatura cu legitimarea chinuita a Aliantei DA in 2004, cand castigatorul de drept al alegerilor, PSD, cu grave probleme interne, a considerat ca nu i-ar strica 4 ani de opozitie si nu si-a revendicat victoria. In plus, reusita Aliantei s-a datorat prim-ministeriatului Tariceanu, politician echilibrat si bine ancorat in economie.
Locomotiva nu mai pleaca din gara
Au mai fost pana atunci greseli, dar nu susceptibile sa genereze o asemenea teribila capcana, incat sa nu-si termine al doilea mandat la Cotroceni. Dupa referendumul din 2007, jocurile cu puterea si abuzurile s-au inmultit, iar steaua lui Basescu a inceput sa coboare. Daca pe atunci i-a fost locomotiva puternica propriului partid, de la finele lui 2008, l-a tras in jos spre cifrele din 2001-2002.
Odata consumat momentul Iohannis, analistii si politologii au cam anticipat ce urmeaza, singura necunoscuta fiind legata de timp, iar dupa castigarea cum-necum a celui de-al doilea mandat, previziunile s-au adeverit.
Presa vorbea de excese autoritariste si furt de voturi, mai intai cu fereala, acum pe de-a dreptul, iar institutiile implicate in campanii electorale au tot amanat sa faca lumina, ceea ce a dus la intinderea infectiei.
Neamtul Iohannis a luat
