Un astronom grec, pe nume Aristarh din Samos, susţinea, prin anul 280 î.e.n., că în centrul sistemului solar se află Soarele şi că Pământul orbitează în jurul acestuia alături de celelalte planete… Este primul savant creditat cu o asemenea idee. De asemenea, el spunea că Soarele este mult mai mare decât planeta noastră. Viziunea heliocentrică a lui Aristarh a fost relativ ignorată la acel moment, deşi s-au mai găsit câţiva, puţini, astronomi care să îi susţină ipoteza, precum Seleucus din Seleucia, cel care pentru prima dată a explicat, în sec. 2 î.e.n. că mareele sunt produse de Lună.

O copie din sec X e.n. după un manuscris al lui Artistarh

Aristarh venea cu o revoluţie, neînţeleasă aproape de nimeni în Europa, timp de aproape 1800 de ani, până la Copernic. O revoluţie contraintuitivă care contrazicea ceea ce aparenţele transformaseră într-un loc comun. Toată lumea putea “vedea” cum, în fiecare dimineaţă soarele “răsare” pentru a da roată cerului şi a “apune” seara… Părea de ordinul evidenţei că soarele este cel care se mişcă în jurul nostru…

Dar gândirea critică, filosofia şi ştiinţa încep cu un semn de întrebare pus, cu îndrăzneală, chiar şi celor mai familiare lucruri… De aceea pionierii în materie au contrariat atât de des societăţile lor şi au generat ostilitate şi persecuţii pentru că au părut că subminează dulcea stabilite a lumii din jur, stabilitate către care, psihologic vorbind, jinduiesc atâţia şi pe care s-au bazat de regulă status quo-ul social, religios şi politic.

Cine a îndrăznit să gândească şi să se îndoiască mai departe de limitele acceptate social, s-a pus automat într-un conflict cu lumea aşa cum a fost ea percepută şi înţeleasă mai ales de către societăţile închise. O idee poate pulveriza un sistem, fiind cu atât mai “periculoasă” cu cât acesta este mai osificat şi mai dogmatic…

Copernic a ezitat până în utimul