Pentru ca nu sunt pretentioase, nu trebuie udate si nici plivite, urzicile cresc peste tot, fara sa fie semanate de cineva. Le poti vedea de primavara devreme pana toamna, tarziu, pe langa garduri, pe marginea drumurilor si a apelor, in gradini si livezi, pe dealuri si chiar mai sus, in zona alpina. Urzicile se culeg numai din zonele nepoluate. Cele de pe marginea drumului ori de pe langa case pot contine plumb care este toxic pentru organism.
Datorita continutului bogat de vitamine si minerale, urzicile sunt folosite, inca din cele mai vechi timpuri, atat ca aliment, cat si ca medicament, pentru detoxifierea organismului si regenerarea lui. Urzicile contin vitamine, A, B2, C, K, minerale, calciu, fier, magneziu, siliciu, clorofila, substante proteice.
De la urzica, in scop terapeutic, se foloseste totul: radacina, tulpina, frunzele si florile. Persoanelor care sufera de alergie li se recomanda sa bea ceai de urzica. Infuzia de urzici se obtine turnand o cana de apa fierbinte peste o lingura de planta proaspata si maruntita sau o lingurita de planta uscata. Se lasa sa se infuzeze timp de 15 minute dupa care se strecoara si se bea calda, de preferinta, fara zahar. Pentru revigorarea si detoxifierea organismului se beau zilnic doua, trei cani de infuzie din urzica proaspata, la inceputul primaverii, in cure de cate patru saptamani.
Daca veti face o infuzie de urzici mai concentrata, veti vedea deasupra lichidului o pelicula metalica, stralucitoare. Este fierul din compozitia urzicii. Persoanele anemice dar si cele care sufera de boli ale sangelui, ar trebui ca primavera, cat urzicile sunt foarte tinere, sa faca o cura din suc de urzici.
Se spala bine urzicile, se lasa la scurs, apoi uscate se dau prin masina de tocat carne, dupa care se strecoara sucul care se pastreaza la frigider, in sticle mici, bine acoperite. Zilnic
