Cei X milimetri aleși din cei Y kilometri de dosare sunt 10 pagini din dosarul scriitorului Dorin Tudoran, publicat de acesta cu titlul Eu, fiul lor. Dosar de Securitate.
Artiștii care fac parte din echipa artistică a proiectului aveau în 1989 între 8 și 11 ani. Analizînd împreună materialele adunate în timpul perioadei de documentare în arhiva CNSAS, primele întrebări au fost: sunt dosarele Securității documente ce ne-ar putea ajuta sa descifrăm trecutul? Sunt un adevăr parțial? o saga cu multe ramificații și cu un autor colectiv – poporul român? o maculatură? o bombă care ar putea exploda în fiecare moment? o moștenire ciudată pe care o ducem cu noi fără să știm ce să facem cu ea? jurnale ale vieții de zi cu zi ținute fără ca cei care au fost personaje să-și fi dorit aceste jurnale? Câtă ficțiune și câtă realitate? Ce e de făcut acum și de acum încolo? La acestea s-au adăugat alte întrebări în timpul repetițiilor: cum ne poziționăm față de temă, față de publicul căruia dorim să ne adresăm și care are vîrste și experiențe diferite, cum ne poziționăm față de “scenariu” și față de “personajele” lui care nu sunt de fapt personaje ci oameni reali, contemporani cu noi? Pentru noi, aceste întrebări au atît o miză estetică, cît și una etică.
“Scenariul” spectacolului este stenograma unei discuții ce a avut loc în 1985 la Comitetul Municipal de Partid București. Nu “reconstituirea” ne-a interesat, ci exercițiul de a înțelege felul în care a funcționat acest mecanism absurd al mixării realității cu ficțiunea, precum și felul în care trecutul recent, insuficient cunoscut, devine, luînd desigur alte forme, prezentul pe care îl trăim.
Ca multe din documentele din dosare, “stenograma” și felul în care este redactată oglindește procesul de concepere a scenariilor de către Securitate. Documentul este însă, în egală măsură, o mărturie a unei atitudini exempl
