Scriam în urmă cu câteva săptămâni (AICI povestea şi fotogalerie) că Marilena Bita Preda are o pasiune mai puţin întâlnită în ziua de astăzi: din resturi de lemn, rezultate de la o fabrică de furnir, realizează colaje rustice: flori, frunze, stele, fluturi şi animale. Ea a participat la o expoziţie care a avut loc în februarie în Franţa, unde a fost invitată de un artist plastic fascinat de operele ei.
Iată cum au întâmpinat-o francezii:
„Ajunsa acolo, nu am avut nici un moment in care sa ma simt straina, desi nu cunosc limba, nu cunosteam decit pe cel datorita caruia am reusit sa ies din ‘jungla” in care sintem condamnati sa “traim” (sa supravietuim, de fapt… trai inseamna altceva).
Am fost surprinsa, placut ce- drept, sa vad cum oamenii se saluta cu zimbetul pe buze, isi string mina, se pupa pe obraji, ca semn de bucurie ca se intilnesc. M-a bucurat fantastic sa-mi spun, cu convingere, ca sunt o persoană normală, care traieste intr o lume anormala, nu invers. Sa stiţi ca nu putine au fost situatiile cind mi-am pus intrebarea daca sunt normala, cind vedeam ca majoritatea lumii se transforma, pe zi ce trece, incet, in indivizi. Eu nu pot sa fiu altfel.
La sala ce mi-au oferit-o pentru a expune, totul era pregatit, in cel mai mic amanunt: plansele pentru expus, sfoara, foarfeca, scotch… lumini, caldura… Totul. Program afisat pe usa, pina si un “caiet de aur”, cum il numesc ei, unde oamenii isi scriu impresiile. Caietul a fost adus de Florin, un caiet care aici mi-ar fi fost rusine sa l pun la expozitii, sa nu par ca m- as lăuda.
Am cunoscut oameni deosebiti, de la oameni simpli, pina la autoritati, care se pot confunda cu orice trecator prin simplitatea lor. Nu exista acolo diferente sociale. Nu vezi acolo situatii de genul “vine seful, vai”. Nu. Toata lumea se bucura de toata lumea. Se merge foarte mult pe solidaritate, sprijin reciproc
