Daca doamna Elena Udrea, asa cum a anuntat, ramane ferma in decizia de a nu candida pentru functia de primar general al Capitalei, consecinta va fi ca PD-L abandoneaza pur si simplu batalia politica pentru Bucuresti. Adica dezerteaza. Si ii lasa inamicului politic prima functie in Capitala, pozitiile de primari de sector, mai putin poate cea detinuta de Negoita, si majoritatea locurilor in consilii. O pierdere uriasa. Dinainte programata. Si nu este o retragere strategica, ci pur si simplu o dezertare.
Elena Udrea a ajuns, graite relatiei ei speciale cu Presedintele Traian Basescu, sa ocupe practic a doua pozitie ca importanta in PD-L, dupa cea de presedinte. Intotdeauna cine a condus Capitala – este valabil pentru orice partid dar cu atat mai mult pentru unul strict ierarhizat cum este PD-L – a detinut o pozitie cheie. O putere care nu ar putea fi infranta decat de presedintele insusi. Intrucat Emil Boc este un presedinte slab de partid, expresia “presedintele insusi” se refera la domnul Traian Basescu. In al doilea rand, trebuie spus ca Elena Udrea, independent de puternica sa proptea de la Cotroceni, a demonstrat ca stie sa se bata. Sa ne amintim cat de incoltita a fost in Parlament pentru sifonarea unor bani de la Minister, pana cand PD-L a reusit cumva sa faca o alianta temporara cu PSD. Si cat de dura a fost comportarea ei care, de cele mai multe ori, ii transforma apararea in atac. Chiar si in ceea ce priveste tinuta, uneori frivola, alteori tipatoare si de cele mai multe ori sfidatoare, Elena Udrea nu a cedat niciodata vreun pas. Sau vreun centimetru din tocul cui. Dimpotriva. Le-a chemat si pe celelalte femei PD-L si non-PD-L sa procedeze la fel. Sa-si afirme in acest fel personalitatea.
Daca altcineva candideaza din partea PD-L Bucuresti la functia de primar general, acela ar trebui in prealabil sa dobandeasca, daca nu personalitatea accentua
