Suprinzător, uneori, în România, cunoscută ţară tropicală, iarna ninge. Nu chiar atât de des ca pe vremea când eram noi copii şi paralela 45 trecea prin mijlocul hărţii. Între timp, toată lumea s-a schimbat. Au picat în serie mai toate regimurile comuniste din estul Europei. Victoria Bucureşti şi Flacăra Moreni s-au desfiinţat. NATO şi UE s-au extins. China ţine pe bani SUA şi vreo juma de Europă. Gorbaciov a devenit analist. Dintre clasici, doar Fidel Castro ce mai rezistă. Dar gâfâie apăsat şi el, bătrânul. Fabricile şi uzinele au devenit mall-uri (pline) şi cartiere (goale). Capitalismul se pregăteşte să-şi dea obştescul sfârşit. Nimic nu mai e ca înainte.

Deloc suprinzător, de fiecare dată când România se confruntă cu acest fenomen meteorologic bizar, a cărui explicaţie ştiinţifică n-au găsit-o nici cercetătorii britanici, autorităţile sunt uluite. Statul cheltuieşte, cu fiecare an ce trece, din ce în ce mai mulţi bani. Pe care-i ia de la din ce în ce mai puţini salariaţi. Doar trebuie să se pregătească pentru bătăliile decisive cu omătul ucigaş. Pe care, deşi stă cu fundaşii călare pe linia de centru, invariabil, le pierde dramatic, în prelungiri; uneori, chiar la penalty-uri. Fiindcă-l încurcă nesimţiţii şi beţivii. Care plătesc impozite şi taxe. Ca să finanţeze existenţa şi confortul zilnic al uluitelor autorităţi.

Suprinzător, uneori, în România, cunoscută ţară tropicală, iarna ninge. Nu chiar atât de des ca pe vremea când eram noi copii şi paralela 45 trecea prin mijlocul hărţii. Între timp, toată lumea s-a schimbat. Au picat în serie mai toate regimurile comuniste din estul Europei. Victoria Bucureşti şi Flacăra Moreni s-au desfiinţat. NATO şi UE s-au extins. China ţine pe bani SUA şi vreo juma de Europă. Gorbaciov a devenit analist. Dintre clasici, doar Fidel Castro ce mai rezistă. Dar gâfâie apăsat şi el, bătrânul. Fabricile şi uzinele au