Ceea ce se desprinde din topurile criticilor de cinema după proiectarea primelor filme ale Berlinalei este un prim favorit pentru un premiu al Berlinalei. Atât echipa de critici ai revistei Festivalului, Screen, cât şi cea a ziarului berlinez Der Tagesspiegel au dat cele mai multe puncte filmului german al lui Christian Petzold, intitulat Barbara, prezentat în cadrul competiţiei.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:

Acţiunea se petrece în anul 1980 în fosta Republică Democrată Germană. Barbara (jucată de Nina Hoss) este medic şi intenţionează să se căsătorească cu un cetăţean vest-german. Astfel, conflictul cu autorităţile este programat. Drept pedeapsă, este transferată din capitală în provincie. Securitatea Stasi o urmăreşte şi o şicanează. Medicul şef este pus s-o spioneze şi îi mărturiseşte că e agent. Logodnicul din vest îi aranjează fuga, ea însă renunţă în ultima clipă, oferind unei deţinute evadate şansa să scape din „raiul” muncitorilor şi ţăranilor. Faptul că între Barbara şi medicul şef s-a înfiripat o relaţie de dragoste conferă totuşi deznodământului un happy-end umbrit de perspectivele pe care i le rezervă realitatea socialismului real existent din Germania răsăriteană.

Despre deţinuţi şi detenţie este vorba şi în filmul italian al fraţilor Taviani (Paolo şi Vittorio Taviani), Cezar trebuie să moară. Filmul ilustrează ideea că arta are un efect de catharsis, adică de purificare, asupra oamenilor. Deţinuţii joacă piesa lui Shakespeare „Iulius Cezar”, înţelegând în final mai bine soarta lor proprie de criminali, mafioţi, proxeneţi sau ucigaşi.

Neconvingător, din toate punctele de vedere, a fost filmul spaniol al lui Antonio Chavarrías, Dictado, care se vrea a fi un soi de thriller psihanalitic. Jocul regizorului cu amintirile obsedante ale personajului principal, ilustrate prin secevenţe onirice şi explicaţii freudie