“Între Ungureanu şi Udrea”, titra în aceste zile un cotidian central, referindu-se la necesitatea ca PDL să aleagă între “modul de a gândi şi face politică al lui Udrea şi cel al lui Ungureanu” în favoarea acestuia din urmă. Sursa: Foto: Codrin Prisecaru
De ce Udrea? De ce nu Blaga, Videanu, Berceanu, Boc, Olteanu, Anastase sau alţi grei din garnitura care i-a fost mai mult sau mai puţin aproape preşedintelui Băsescu în ultimii şapte ani? Ce-i deosebeşte? Cum şi de ce a ajuns Elena Udrea "inamicul public" numărul doi în mentalul colectiv, după Traian Băsescu?
Scriam într-un editorial din vara anului 2011 că duşmanii de moarte ai Elenei Udrea nu sunt în tabăra Opoziţiei, ci în propriul partid. S-a supărat multă lume din PDL atunci, inclusiv Elena Udrea. Televiziunile mogulilor i-au erodat constant imaginea. Loviturile “de graţie” au venit de la televiziunile şi ziarele neutre sau prietene. Mulţi dintre analiştii şi jurnaliştii apropiaţi ideatic de Traian Băsescu au fost necruţători cu Elena Udrea. Cam aceleaşi voci au fost tăcute, îngăduitoare sau favorabile lui Vasile Blaga şi apropiaţilor săi.
Loialitate versus joc la mai multe capete. Cine va câştiga?
O reacţie aproape ilogică, fiindcă nu poţi să aplauzi iniţiativele unui preşedinte criticând dur oamenii prin care încearcă să le pună în practică. Un tratament incorect, fiindcă în schimbările de paradigmă din politica românească, nu veteranii au fost alături de Traian Băsescu, ci garda tânără, cu vârful de lance Elena Udrea şi tenacele “încasator” Emil Boc. Ori de câte ori preşedintele s-a aflat în dificultate, greii partidului au rămas în expectativă sau au încercat un joc menit să-i salveze politic. Boc şi Udrea au stat lângă el. Amândoi nu mai deţin decât funcţii în partid, dar mulţi pedelişti i-ar dori traşi pe linie moartă.
Cu siguranţă, fără sprijinul
