La Universitate zarurile au fost aruncate. Dar nu toate. Deşi alegerile pentru funcţia de rector i-au dat câştig de cauză titularului Cornel Antal, confruntarea pentru conducerea instituţiei nu s-a încheiat.

În timp ce învingătorul aşteaptă să fie validat de noul Senat universitar şi apoi de Ministerul Educaţiei, învinsul Gheorghe Ionescu i-a contestat candidatura, aşa cum a promis. Indiferent de verdict, puterea adevărată în Universitate o va avea, însă, viitorul preşedinte al Senatului, care va putea să-i impună rectorului, oricine ar fi el, un contract aspru, să-l verifice dacă-l respectă "la virgulă" şi chiar să-i forţeze demiterea. Va fi acela o mână forte sau, dimpotrivă, doar o "umbră" a rectorului?

Campanie animată, rezultat categoric

Desfăşurată sub reflectoarele presei, alegerea rectorului Universităţii s-a încheiat săptămâna trecută. Din 1.143 electori, pe 8 februarie s-au prezentat la urne 878 de cadre didactice, cercetători şi studenţi, al căror verdict a fost clar: 620 l-au preferat în continuare pe rectorul en titre, Cornel Antal, în dauna liderului sindical Gheorghe Ionescu, care a cules doar 204 sufragii din cele valabil exprimate.

Competitorii nu au avut nicio înfruntare directă, limitându-se la întâlniri separate cu reprezentanţii facultăţilor şi la atacuri prin presă. Ionescu l-a acuzat pe Antal de apartenenţa la clanul Maghiar şi de plagierea lucrării de doctorat, în vreme ce acesta l-a denunţat pe sindicalist că a semnat proiecte de cercetare ale căror urme nu se regăsesc în arhive, după cum nici în casierie nu se regăsesc sumele încasate de pe urma lor.

Bătălia cea mare s-a dat, însă, pe dreptul lui Antal de a mai candida, în condiţiile în care noua Lege a educaţiei interzice ca un rector să deţină mai mult de două mandate succesive şi pe o durată mai mare de 8 ani, indiferent de întreruperi sau de perioada de exer