Ideea schimbării Guvernului Boc a fost una bună, chiar necesară. Era nevoie de aşa ceva, pentru a detensiona situaţia existentă în ţară şi mai ales pentru a da un nou suflu de încredere populaţiei, după ce gradul de neîncredere în guvern ajunsese la cote alarmante. Şi era de aşteptat, ca urmare a măsurilor de austeritate - necesare, macroeconomic, dar total nepopulare -, ca guvernul care le-a impus să fie scos din peisajul politic la un moment dat.

Că noii miniştri desemnaţi sunt în general foarte tineri este, de asemenea, un lucru bun. Trebuia încercată şi o asemenea abordare, în locul unei rotiri a "dinozaurilor" din PDL. Cât despre numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu, fostul şef al spionilor români, nu văd de ce aceasta ar trebui să fie un capăt de ţară.

Momentul ales, însă, pentru schimbarea guvernului nu mi s-a părut a fi cel mai fericit, în contextul în care jumătate de ţară era izolată sub nămeţi, iar situaţia se întrevedea a fi una extrem de gravă. Cu siguranţă, nici fostul guvern şi nici preşedintele nu s-au aşteptat ca lucrurile să fie atât de grave, deşi când laşi toate drumurile naţionale nedeszăpezite câteva zile, pentru a interveni abia după ce se termină viscolul, cam asta se întâmplă. S-a dovedit că deblocarea unui drum viscolit zile la rând este mult mai dificilă decât ţinerea lui sub control, cu utilaje care să patruleze non-stop pe timpul ninsorii. Astfel, nu s-ar fi format nămeţi de 4-5 metri, echipele de intervenţie s-ar fi putut deplasa, totuşi, la cazurile grave (trenul blocat în zona Făurei - Buzău aproape trei zile, pentru că nimeni nu a putut ajunge terestru, este exemplul suprem în acest sens!), iar căile de comunicaţii s-ar fi deblocat ceva mai repede.

Noul guvern, instalat joi seara, a fost pus în faţa situaţiei create de fostul Executiv, trebuind să se confrunte deja cu prima "grea moştenire" a trecutului. Ca nişte ti