Ca fost mecanic la CFR, bunicul a urmărit ştirea cu “trenul groazei” care a făcut două zile pe ruta Galaţi – Bucureşti. A rezumat scurt: “pe vremea mea se lăsa cu puşcărie“.

La cele 80 de ierni ale sale, tataie înţelege bine viscolul dar bănuieşte şi eroarea umană. Aşa a conchis, că pricepe vremea dar nu şi vremurile. De la televizor a rămas cu pulsul ridicat şi indignarea de fost CFR-ist dar mai ales cu deruta că nu l-a lămurit nimeni asupra cauzei. “În rest, toate bune, la voi la Bucureşti? puteţi ieşi din casă? aveţi tataie grijă cu mâncarea, auzi! neapărat să-mi ziceţi că trimit d-aici din sat pe locomotivă”. Şi eu regret farfuria aia de pe acoperiş și zecile de canale care i-au dat năvală în gospodărie.

Trenuleţul groazei din presa românească

Trenul groazei din Bărăgan a stârnit mimetic trenuleţul groazei din presa românească. Ştiţi cum se face: fiecare dă link la link la link fără pic de valoare adăugată şi uite aşa toate articolele sunt precum vagoanele după ştirea iniţială. E epoca ştirilor copy-paste, fără reportaj, investigaţie, şedinţă de redacţie, confirmare din trei surse, echilibru, fără d-astea. M-am ars la rându-mi îngurgitând de-a valma nişte înfierare amestecată cu opinii alarmiste şi declaraţii brute. În timp am învăţat că presa românească trebuie consumată cu maximă atenţie la etichetă, mai abitir decât la ingredientele specificate pe alimentele din comerţ. Nu de alta, dar produsele de presă conţin la fel de multe E-uri.

Dar chiar nimeni să nu meargă mai departe să caute eroarea umană? Uneori unii reporteri nu sunt decât nişte stative umane de microfoane. Cu disclaimerul aferent, mi-am activat reporterul Google din mine și vă ofer cele zece minute de clickuială pe subiect.

Prima întrebare: cum pleacă o locomotivă la drum pe timp de iarnă?

Recent, a intrat în vigoare acea lege drastică pr