Desemnarea - si ulterior investirea de catre Parlament - a lui Mihai Razvan Ungureanu in functia de prim ministru al Romaniei a avut asupra majoritatii politicienilor romani, dar si asupra unui segment important din presa romaneasca, efectul care poate fi vazut in documentarele Animal Planet, cand veterinarii si biologii impusca cu doze masive de calmante rinocerii sau elefantii, pentru a se putea apropia de ei.
Atata moderatie in abordari, atata civilitate in alegerea cuvintelor, atata politete si respect fata de autoritate, brusc (re)descoperite, nu pot decat sa bucure si sa insufle un sentiment de optimism. Sunt atitudini care nu pot fi decat salutate si incurajate, caracteristice tarilor normale, conduse de elite responsabile.
Totusi, cunoscandu-ne "marfa" politica si media de dupa 1989, care - lasand deoparte cateva tari din spatiul fostei URSS - se "califica", probabil, la titlul de campioana a grobianismului in Europa, nu putem, practic, sa nu ne punem si o mare intrebare alaturi de constatarea unor evolutii (cel putin aparent) pozitive. Ce are in plus Mihai-Razvan Ungureanu fata de toti ceilalti premieri ai Romaniei de dupa 1989, pentru a genera un astfel de efect, cu atat mai mult cu cat investirea sa vine intr-un moment cand tara este "rupta" politic in doua, iar alegerile bat la usa?
Raspunsul imediat si evident la care am putea fi tentati este ca actualul premier a fost timp de 5 ani seful SIE. Este important acest fapt? Cu siguranta, da, dar ramane de vazut daca va fi si decisiv.
Legendarul sef al spionajului francez din perioada 1970-1981, contele Alexandre De Marenches, povestea in savuroasele sale memorii cum obisnuia sa actioneze atunci cand avea suficiente informatii ca un personaj public de rang inalt (parlamentar, ministru, ziarist de mare notorietate etc.) era implicat in "activitati" de natura sa a