Văd prin geam că s-a spart sita. Abia acum înţeleg ce înseamnă cu nemiluita. Poate tu o s-o numeşti regresie, însă eu îi voi spune poală. Differentia specifica.
Obosise, cred. Oricum, o dureau mâinile. Aveam pojar şi gemeam de febră. Delirasem mai devreme şi o speriasem. Era tânără. Eu patru ani, ea douăzeci şi şapte. Mirosea a femeie frumoasă, iar eu am început să-i cer. Privea o litografie veche, clipea verde, cum numai ea ştie, şi-mi răsfira mâinile printre degete. Cânta încet, a mic alint adormitor şi-a vindecare. Şi mai voiam fiindcă era frumoasă. De frumuseţe nu te saturi. Nu ştii cum când eşti copil.
Atunci i-am auzit gândul. Se întorsese la ea. Mică. Alerga prin iarbă şi cânta. I-am lăsat drumul. Era al ei. I-am mângâiat genunchiul cu răsuflarea arsă de pojar. În nemişcare, a început să-mi cânte de pe drumul de întoarcere:
Cum te leagănă mă-ta…
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Văd prin geam că s-a spart sita. Abia acum înţeleg ce înseamnă cu nemiluita. Poate tu o s-o numeşti regresie, însă eu îi voi spune poală. Differentia specifica.
Obosise, cred. Oricum, o dureau mâinile. Aveam pojar şi gemeam de febră. Delirasem mai devreme şi o speriasem. Era tânără. Eu patru ani, ea douăzeci şi şapte. Mirosea a femeie frumoasă, iar eu am început să-i cer. Privea o litografie veche, clipea verde, cum numai ea ştie, şi-mi răsfira mâinile printre degete. Cânta încet, a mic alint adormitor şi-a vindecare. Şi mai voiam fiindcă era frumoasă. De frumuseţe nu te saturi. Nu ştii cum când eşti copil.
Atunci i-am auzit gândul. Se întorsese la ea. Mică. Alerga prin iarbă şi cânta. I-am lăsat drumul. Era al ei. I-am mângâiat genunchiul cu răsuflarea arsă de pojar. În nemişcare, a început să-mi cânte de pe drumul de întoarcere:
Cum te leagănă mă-ta…
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter