În aceste zile (9-19 februarie 2012), Berlinul se găseşte în forfota pe care o aduce, anual, săptămâna de Film la Festivalul Berlinale, unde oameni ai cinema-ului din toată lumea se adună să participe şi să vizioneze măcar câteva din cele peste 400 de filme proiectate, foarte multe, în premieră mondială.

Invitaţi cu nume grele, de genul Angelinei Jolie sau al lui Shahrukh Khan, se plimbă pe acelaşi covor roşu al Berlinului cu oaspeţi la fel de speciali, din contexte sociale total diferite.

Este exemplul Mariei Călderar, împreună cu fiul ei, Călin, din Alba Iulia sau al lui Colorado Velcu din Craiova, români de etnie romă, protagonişti în documentarul propriei lor vieţi, “Revision”, în premieră mondială, duminică, 12 februarie 2012, la Berlinale.

“Revision” este povestea cu o multitudine de începuturi a tragediei familiilor de români de etnie romă, Călderar şi Velcu, ai căror pater familias, în cel mai complet sens al cuvântului, au fost împuşcaţi la graniţa germano-poloneză, lăsând în urmă două soţii tinere, cu mulţi copii mici şi foarte mici, fără niciun sprijin.

Cazul a fost tratat cu superficialitate la vremea respectivă în Germania, astfel încât vinovaţii nu au fost pedepsiţi în niciun fel. Poveste cu o multitudine de începuturi pentru că regia filmului s-a concentrat exact pe această întrebare, adresată fiecărui intervievat, din familie sau din afara ei, din rândul autorităţilor germane sau locale, şi însuşi regizorului: Cum începe această poveste pentru tine?

În răspunsurile de o subiectivitate atât de clară într-o astfel de situaţie nu se regăsesc nici măcar coincidenţe de similitudine: pentru familiile rămase fără tată şi soţ, această poveste începe cu mult înaintea sfârşitului, cu imagini fericite şi prospere, transformate subit şi fără explicaţie într-un dezastru fără sfârşit; pentru autorităţile juridice, aceasta începe cu ra