- Cultural - nr. 951 / 14 Februarie, 2012 Cu pictura sangeorzanului Gheorghe Opris (nascut in ziua de 17 februarie 1912) am facut "cunostinta” intr-o zi racoroasa de toamna. Era, daca bine imi amintesc, prin anii 1995, 1996, cand am coborat dealul Sangeorgiului de Mures, pe directia de mers spre Reghin, si, pe a doua strada din stanga ulitei principale, am ajuns la casa cu numarul 1142. Strada Garii, care duce peste linia de cale ferata spre apa raului Mures. Abia intrat in curte, gazda, nenea Opris, m-a poftit in cea dintai odaie a casei sale. La inceput, firestile vorbe protocolare. Apoi, in tovarasia unui pahar cu vin rosu, dialogul s-a infiripat si gazda a inceput a-mi arata, a-mi prezenta creatiile sale in ale picturii. Tablouri de mari dimensiuni, arta naiva infatisand aspecte din istoria mai veche a asezarii sale natale. Ba chiar o panza cu zborul lui Aurel Vlaicu deasupra orasului Targu-Mures, la care a fost partas impreuna cu alti consateni. Mi-a spus povestea fiecaruia cu o bucurie ascunsa. Atunci i-am simtit frumusetea sufletului sau de creator, care se dezvolta in fapte. Mai multe zeci de minute ne-am intretinut in intimitatea caminului sau, dupa care am facut cale intoarsa la Targu-Mures, insotit de gandurile mele vizavi de ceea ce am vazut. A fost cea dintai vizita pe care m-am invrednicit a i-o face unui pictor de arta naiva, si ea divina, si ea cea care creeaza ori invie! Si astazi traiesc momentul acelei zile reci de toamna timpurie; vizualizez prin "ochii mintii” intalnirea cu nenea Gheorghe Opris, care, de ceva vreme, si-a incheiat rosturile in aceasta lume pamanteana. In scurgerea implacabila a timpului, o parte a creatiei sale artistice mi-am "reintrodus-o” in suflet, cu alte prilejuri. Iata insa ca, acum, in prima decada a lui Faurar 2012, mi-a fost dat sa ma numar printre cei prezenti la vernisajul expozitiei retrospective Gheorghe Opris, pr