„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.“ „Iată cele mai înfricoşătoare cuvinte din limba engleză: Sunt de la Guvern şi am venit să vă ajut!“ Ronald Reagan De-a lungul timpului, comunitatea medicală a fost influenţată de politică dintotdeauna, într-o măsură imposibil de contestat, în schimb medicii au influenţat prea puţin viaţa politică, numărul celor cu funcţii guvernamentale sau administrative fiind totuşi redus. „Coruperea“, în sensul ruperii de medicină şi alipirea la interesele politicii de moment, a fost covârşitoare la toţi cei care s-au lăsat atraşi de mirajul puterii. Voi începe cu medici care au renunţat la activitatea medicală pentru a se dedica politicii. Numele lor sunt cunoscute, dar puţină lume ştie despre formarea lor medicală, atât cât a fost: N. Lupu, N. Costinescu, C. Argetoianu, Al. Vaida-Voievod. Alţi medici au fost cooptaţi de partide, cu rolul de tehnocraţi avant la lettre: profesorii Iuliu Moldovan, I. Cantacuzino, T. Gane, N. Hortolomei, C. Angelescu, medicii N. Marinescu, Gh. Banu. Sunt sugestive pentru relaţia medicină–politică unele întâmplări: profesorul Iuliu Moldovan, de la Cluj, refuză solicitarea prefectului de a ceda automobilul Institutului de Igienă în scopuri electorale, motiv pentru care este victima unei campanii de denigrare; profesorul Iacob Iacobovici relatează cazul unui doctor docent care, solicitând ministrului sănătăţii postul de şef de secţie al unui spital judeţean, este trimis la şeful organizaţiei de partid din acel judeţ pentru un acord în funcţie de opiniile politice ale candidatului; profesorul Dimitrie Gerota, exprimând critici la adresa conducerii, este arestat în 1935 pentru opinii defăimătoare la adresa tronului, fiind eliberat la protestele studenţilor. Legea electorală din 1926 prevedea ca, la depunerea candidaturii, să