Într-o discuţie purtată cu doi investitori străini de pe piaţa românească, jurnaliştii austrieci reliefează problemele cu care se confruntă aceştia în România.

Reprezentantul concernului Schauer în România, Martin Prissnitz, se plânge de lipsa infrastructurii. „Firma noastră produce grajduri şi sisteme agricole. Suntem în România din 2007 şi anul acesta vom miza pe ofensiva Synergie. Sediul nostru central este la Timişoara. Dimensiunea mare a ţării şi lipsa infrastructurii ne-au privat de şansa de a ne muta în Capitala României, Bucureşti, dar acesta este următorul pas în planul nostru. În mod normal, o afacere se începe cu angajaţi puţini. Problema în România este că nu putem acoperi toată ţara. Un coleg de-al meu stă 10 ore în maşină, ca să ajungă la o şedinţă de o oră. Dacă mizăm pe angajaţi mulţi, costurile devin prea mari. Nu vrem să murim de proşti singuri pe piaţă, de aceea vom miza pe o reţea în care să implicăm ţăranul simplu şi distribuitorul de mâncare pentru animale”, spune Prissnitz.

Cât despre potenţialul agricol al României, Prissnitz este convins: „România are un potenţial uriaş în agricultură. De exemplu în domeniul cărnii, producţia autohtonă nu acoperă nici măcar 50% din cererea existentă pe piaţă. O altă problemă cu care ne confruntăm în România este lipsa co-finanţării, ceea ce duce automat la o îngreunare a activităţii şi până la urmă chiar la eşecul anumitor proiecte. Uniunea Europeană a lansat proiecte mari şi bine gândite, însă băncile nu vor să finanţeze. Ni se răspunde că un grajd pentru porci nu e altceva decât un grajd pentru porci. Noi nu suntem în cazul Nokia să ne schimbăm domeniul de activitate în producerea automatelor de cafea, cum s-a întâmplat cu De’ Longhi, care a preluat fabrica de la Cluj. Retragerea de pe piaţa din România nu este o soluţie, deşi o problemă majoră o constituie şi percepţia românilor asupra pre